Noapte buna

Acasă la mine toată lumea doarme. Mama doarme, sora doarme. Vecinii lor, vecinii mei – majoritatea, dar ce știu eu? Ce știu eu despre oricine dacă nu știu nimic nici despre mine?

S-ar putea spune că suntem bolnavi,  zacem în comă – ori, niciunul dintre noi nu este conștient.

Cine are puterea să se scoale din somn și să-și ia singur un pahar cu apă? – nici măcar atât. Totul vine la noi prin transfuzii – transfuzii cu mâncare, transfuzii cu aer, transfuzii cu viață. 

În lumea noastră, ziua e întotdeauna noapte.

Și cu toții avem visele noastre. Mai urâte sau mai frumoase. Dar sunt doar vise. Eu am visele mele – mama are visele ei, sora are visele ei, vecinii au visele lor. Tu: ai și tu visele tale. Dar sunt doar vise.

Ieri am avut un coșmar. Și nu numai ieri – toată săptămâna trecută, de sub patul meu au ieșit monștrii cu ochii scoși, cu gura scoasă, cu vocea stinsă, treptat-treptat, deveniți fără de capete. Săptămâna trecută, capul tău a căzut sub podea și nu am mai reușit să îl găsesc. Ieri am dat cu pumnul în pereții propriului cap de teamă că o să înnebunesc. Visele mele fără de aripi, păstrându-mă țintuită în pământ, au devenit peste noapte mute, fără de viață. O clipă m-am oprit și am crezut că o să mă trezesc printr-o pâclă ca de gheață – să trosnească și să văd că e dimineață. Dar frigul era prea năprasnic și m-am acoperit la loc. Acum, monștrii fără de capete au dispărut de tot și coșmarul a disparut. Visez din nou vise frumoase sub plapuma mea.

E groasă. Și mă acoperă de toată lumea.

E cald. Și nu mai e nevoie să respir, să mă mișc, să trăiesc sau să simt foamea.

Mă simt foarte bine aici. În visele mele...

... unde e mereu noapte bună.

Sargent by T. Martin Wood (1909) 

“Carnation Lily, Lily Rose” a fost pictat într-o grădină lângă Tamisa. Doi copii aprind lampioane chinezești, iar sub lumina lor și sub florile care-l înconjoară, Sargent crede că vede pentru un moment, prin accident, viața devenită idilică."