Nu inca

Nu pleca
Asa departe.
Da-mi o sansa
Sa te gasesc.
Da-mi o harta
A sufletului tau
Sa-mi pot face drum
Spre tine.

Nu pleca
Asa repede.
Da-mi o sansa
Sa ma obisnuiesc
Cu tine.
Gaseste antidotul
Suferintei mele.

Nu ma lasa aici
Rupta in bucati din tine
Precum o vaza sparta
Ce nu va mai purta flori
Niciodata.

Ganduri in ceasca de ceai II - Ceaiul are gust de primavara

Pot sa simt vantul batandu-mi in fata
Si fluturandu-mi prin par.
Pot simti haina calduroasa
Ce-mi coboara de pe umeri
Alunecand pe pamantul jilav
Intepandu-se in iarba
Si flirtand cu parfumul suav
De flori primaveratice.

Pot atinge cu varfurile degetelor
Marginea fierbinte a cestii
Acolo unde se inchid picaturile
Si se inghesuie aromele
Lesinate de caldura
In ceaiul meu.

Pot s-aud primavara
Intrand pe geam
Cu petale, frunze si soare
In cantec soptit
Oprindu-se cu parfumul dulce
In ceasca mea.

Pot sa gust ploaia calda
Inainte sa se imprastie
Pe pamant
Oprind-o in ceaiul meu
Cu aroma de primavara.
Asezat pe pervaz.

Nu inalta panzele

"Si in dimineata aceea se uita la cerul senin si stralucitor. A deschis o carte de poeme chineze la o poezie care, zicea el, era pentru mine. Se numea Nu inalta panzele. O poezie foarte scurta: Nu inalta panzele/ Maine vantul o sa stea / Si-atunci o sa poti naviga/ Fara ca eu sa-mi fac griji pentru tine. In noaptea premergatoare mortii lui se starnise o furtuna cumplita care ravasise gradina, dar dimineata, cand am deschis fereastra, cerul era fara nor. Nici o adiere de vant. M-am intors si i-am strigat: Iubitule, vantul a stat. Iar el mi-a raspuns: Atunci pot naviga si n-ai sa-ti faci griji pentru mine? Am simtit ca-mi sta inima in loc. Dar a fost adevarat. Asa s-a intamplat."
                                                                                       Nicole Krauss - "Istoria iubirii"

Figurine de portelan

Aveai figurine chinezesti
De portelan
Infatisand fluturi
Pe noptiera.
Iti  sopteau in somn
Si le simteai falfairile
Care te ajutau sa zbori.

Cu timpul,
Fluturii isi pierdusera crusta
Si daca paseai decult
Prin camera
Portelanurile clincaneau
Si talpile iti calcau
In pulbere de aripi.

Cand s-au spart
Am stiut, ai simtit
Ca ceva s-a terminat.

Ai vrut sa faci ceva
Sa-i aduci inapoi
Dar ceva ingeresc
Nu poate fi reconstruit.
Atunci ai decis
Sa devii tu insuti unul.
Un inger
Cu aripi lungi de portelan
Care sa-mi vegheze mie somnul
Mai departe.

Dupa ce voi scrie

"Uneori gandeam ca ultima pagina din cartea mea va fi si ultima pagina din viata mea, si ca atunci cand se va sfarsi cartea ma voi sfarsi si eu, o rafala puternica de vant va matura camera, luand paginile si raspandindu-le, si cand aerul se va limpezi de falfairile filelor albe, in camera se va instapani din nou tacerea si scaunul pe care sezusem eu va fi gol."
                                                                                  Nicole Krauss - "Istoria iubirii"

Frica de cuvinte

"Uneori se adunau pagini din dictionare si se adunau la picioarele ei: sablon, saga, saiba, sal, sale, saltar, salupa, salvari..." (cuvintele sunt cu diacritice, dar mie imi lipsesc) "...asemenea petalelor unei flori imense. Cand eram mica, aveam impresia ca paginile de dictionar cazute pe podea contin cuvinte pe care mama nu va mai fi in niciodata in stare sa le foloseasca si ma straduiam sa le introduc inapoi de unde cazusera, de teama ca intr-o zi mama va ramane muta."

                                                                                                Nicole Krauss, "Istoria iubirii"

Pentru iubire, intreaga lume

"A pastrat iubirea pe care i-o purta la fel de vie ca in vara in care s-au cunoscut. Si pentru a o mentine astfel, s-a indepartat de viata. Uneori traieste zile intregi cu apa si aer. Fiind unicul organism complex care izbuteste acest lucru, cred ca ar trebui sa constituie o noua specie care sa-i poarte numele. Unchiul mi-a povestit candva ca sculptorul si pictorul Alberto Giacometti afirma ca uneori, pentru a picta doar un cap, trebuie sa faci abstractie de intregul trup. Ca sa pictezi o frunza, trebuie sa sacrifici intregul peisaj. La inceput ar parea o limitare, dar dupa un timp iti dai seama ca, reprezentand un sfert de centimetru din ceva, ai probabilitatea de a percepe universul mai complet decat daca ai fi pretins ca repezinti intregul cer.
 Mama ei nu a ales un cap sau o frunza. Ea l-a ales pe tata si, pentru a-l percepe mai bine, a sacrificat intreaga lume."
                                                                                                    Nicole Krauss - Istoria iubirii

Scoala-te, soare, nisip, mare, [...] scumpa mea

"Am uitat aproape totul, dar imi revin in minte unele cuvinte : kum-kum, shemesh, chol, yam, etz, neshika, motek(1), dar intelesul lor se sterge ca fetele monedelor tocite."

1. Scoala-te, scoala-te,; soare; nisip; mare; pom; sarutare; scumpa mea (ebr.).

                                                                                             Nicole Krauss - "Istoria iubirii"

Poeme impletite

Imprastiindu-se in falduri
Rochia-i semana
Unei pudriere sclipitoare
Punctandu-se in siruri
Portocalii de praf.

*

Da-mi buzele
Sa gust trandafirii
Din gradinile englezesti.
Da-mi ochii
Sa simt parfumul suav
De lacramioare albe
Curse dintre gene.
Da-mi palmele deschise
S-ating margaretele despletite
In lumina soarelui cald
De primavara.

*

Sarutarile razelor
Diminetii
Au gust de miere
Iar cele ale noptii
De lapte.
M-alinta
Cu bauturi dulci
De care numai ingerii
Se bucura.

*

La rasarit
Cand coroana rotunda
A soarelui
Se ridica la orizont
Pe malul marii
Se pot vedea urme de pasi
Pe nisipul ud
Si, desi nu se vede nimeni,
Poti simti adierea blanda
A respiratiilor lor
Pe cand isi inchid ochii argintii
Bucurandu-se de sunetele
Pe care le canta marea
Numai pentru ei,
Cei care pot sa le auda.

Spirala

Ma pierd, ma pierd
Pe drum,
Intr-o spirala
Intr-o haotica ondulatie
In cercuri nesfarsite
Neterminate
Halucinant de goale
Si obsesiv de perfecte.

Nu e nimic acolo
La orizont
Nu-i lumina alba
Sau puncte-n departare.
Nu-i decat un negru
Necuprins si gol.
Si un vant care ma-mpinge
Sa continui sa merg
Impotriva vointei mele.

Tot ce-mi doresc
Este sa ma opresc
Sa inchid ochii pentru o clipa
Sa adorm
Si sa uit
Totul.

Nu voiam sa vad stele

Nu voiam sa vad stele
Rotocoale albe, nesfarsite
De constelatii invartite.
Nu puteam suporta
Stralucirea
Frumusetea
Numarul lor.
Voiam doar luna
Solitara si linistita.

Umbrela de pe spate

Am o umbrela pe spate

In locul coloanei vertebrale

Ce-mi leaga oasele subtiri in spite.

Mi le innoada-n fire albe

Ce-mi curg in cercuri

Pe sub palmele umerilor moi.

O simt cum se deschide 

In fiecare noapte

Pazindu-mi trupul de martipan

Din care gusta ingerii de luna.

Desfacandu-se pe sub piele

In raze lungi si luminoase

O simt cum ma acopera

Calda si protectoare.

O simt cum aduna

Lacrimile mari si negre

Ca de cerneala

Ale ingerilor

Si cum le indeparteaza durerea

De mine si de trupul meu

Limpede si luminos.

In timpul zilei se inchide

Culegand prin tesaturile usoare

Ale rochiei de vara

Razele de soare.

Le ia pe cele mai luminoase

Pregatindu-se sa ma imbrace seara

In aripi albe de inger.

Ganduri in ceasca de ceai I - Perdeaua de vise

Cate lucruri pot sa evoce
Rotocoalele fierbinti si parfumate
Respirate de ceasca de ceai!
Imi strang degetele lungi in jurul ei
Si las caldura sa-mi invaluie
Palmele reci si triste.

I. Genele-mi coboara usor - 

Perdele negre, sfasiate

In dungi lungi si despartite

Ce se urmaresc pe sub arcade.

Imi saruta in zadar ochii umezi,

Cautand lacrimi

Sperand sa le apropie firele de apa.

Cine le-a desprins asa

Una din bratele celeilalte

Lasandu-le agatate in visare

Dupa ceva ce n-or sa mai capete

Niciodata.

Incerc sa le ajut

Si-mi liniez cu negru

Pleoapele, apropiindu-le trupurile

Prin culori inchise, de tus.

 

Precum razele de luna, 

Genele mi se intrepatrund

Noaptea, cand adorm 

Si formeaza triunghiuri amoroase

Prin perdeaua de vise

Ce-mi saruta ochii

                           De noapte buna.

Cuvinte pentru mama

 

"Tu faci sa fie casa un loc fericit"   

Sian Fitzpatrixk, 8 ani

 "In ochii mamei sale, orice gandac e o gazela"

                                   proverb marocan

"Stii? Eu m-am nascut pentru ca am vrut sa fiu cu mama mea."

                                  Claudia Martinez, 8 ani

               "Dulceata facuta de mama este numai dragoste  imbuteliata."

                       H.M.E.

"Mama mea e o dimineata. O dimineata frumoasa."

                                    Abby, 7 ani

"Ma simt fericita si usoara atunci cand rade mama."

                                    Suzannah Occardi

"Mama e ca un pom inalt cu fructe, pentru ca e puternica, inalta si mare. Mama e ca dimineata pentru ca e rasaritul soarelui.Mama e ca un mango pentru ca e dulce si delicioasa.Mama e ca tunetul pentru ca uneori se supara pe mine. Mama e ca si un fotoliu pentru ca e moale si calduroasa."

               Tania Tsimaba Bueya, 8 ani si jumatate

"Amintirile cele mai vii din copilarie sunt legate de bucataria mamei, de caldura unui foc de lemne si de mancarea delicioasa, pregatita cu dragoste."

                                      Margaret Fulton

"Nu conteaza ce varsta am, de cate ori vad ceva nou sau minunat, vreau sa strig : Mama, vino sa vezi!

                                       Helen Exley, n.1943

" E impregnata in tot ce vad. Cand imi privesc chipul in oglinda. Recunosc gesturi. Venele mainii. Imi dau seama ca ea va fi tot timpul cu mine."

                         Harriet Walter

Acestea sunt cateva dintre minunatele randuri din cartea cumparata mamei de ziua ei, pe care m-am gandit sa le impartasesc cu voi, ca de obicei, pentru a va bucura si voi de ele. Preferatele mele sunt cele spuse de copii caci sunt atat de simple si delicios de sincere.

Ochii, firele, amprentele

"Ochi care ii coboara pe ai mei
Un suras care se pierde pe sub buze.
Uite portretul fara retus
Al omul caruia ii apartin."

Nu ma pot desprinde de tine
Nu imi pot dezlipi
Urmele mainilor tale de pe ale mele.
Te urmaresc
Ma urmaresti
E ca un joc primejdios
Ce nu ar inceta niciodata
Daca am da ascultare
Inimilor noastre.
Parca suntem legati prin fire
Prin noduri groase, stranse
Singurul mod prin care
Le-am putea dezlega
Ar fi sa ne apropiem si mai mult
Unul de altul.


Am fire electrice, rosii si-albastre
Curgandu-mi pe brate
Daca te apropii prea mult
As putea face scurtcircuit.
Si as muri curentata
In bratele tale
Incredibil de calde.


Ochii-ti sunt lame taioase
Ma pierd sub ei
Ma ucid incet
Si-mi lasa rani lungi
Acolo unde arunca priviri
Priviri insistente, fierbinti
Aprinse.

Visul meu nevinovat
Iti poarta amprenta deja.
Nu mai este nimic
Care sa-l poata ascunda
Aici, sub privirea ta.

Nemiscat

Stai acolo nemiscat
Pe spatarul arcuit
Al spatelui meu.
Trupul ti-e mulat dupa al meu
Dar capul ti-e plecat intr-o parte.
Si privirea ti-e neclintita pe chip
Distrasa si trista
Curgand din ochii-ti goi
Pe perna alba de sub mine
Acolo mi te oglindesti.
Esti atat de rece
Respiri atat de incet
Iar degetele-ti lungi se strang
Ca niste crengi aspre
In jurul alor mele.
Buzele-ti sarate
Au gust de iarna
Iar inima-ti tacuta
Nu mai sopteste nimic.
Parca s-a intamplat ceva
Te vad aici
Si totusi, parca esti departe
Culorile s-au scurs din tine
Pielea ti s-a decolorat in alb
Si are parfum de stele
De noapte.

Acele inimii

"Intai de toate, nu atinge acele. In al doilea rand, stapaneste-ti mania.In al treilea rand, niciodata, nici in vecii vecilor, nu te indragosti. Caci atunci, pentru totdeauna, acul care arata orele la ceasornicul inimii tale iti va strapunge pielea, oasele ti se vor sfarama, iar mecanica inimii se va strica iarasi."

"Ne iubim ca doua bete de chibrituri. Nu vorbim, ci ne aprindem. Nu ne sarutam, ci provocam incendii".

                               Mathias Malzieu, "Mecanica inimii"

Ochi cu vedere la mare

Am ochi albastri
Cu vedere la mare.
Dimineata, cand ma trezesc
Privesc in orizonturi
Valuri line, de cristal -
Oglinda soarelui
Ce-si aranjeaza razele incurcate
In timpul somnului.

Simt briza sarata
Si gustul metalic
Al apei de mare,
Simt rugina dureroasa
Ce curge de pe nori
La asfintit
Si ma doboara incet
Printre ape sangerande.

Simt valurile racoroase
Unduindu-se pe trupul meu
Invelindu-ma pe covorul
Cald si moale de sub ape.
Acolo e atata liniste
Nu se aude decat un vaiet prelung
Al pescarusilor de deasupra
Care sageteaza orizontul
Si trec in spirale
Pe deasupra curbelor
Formate de dansul gratios
Al soldurilor marii.

Ea sta culcata peste mine
Si priveste spre soare,
Danseaza cu murmure
Si versuri stranii,
Intr-o limba fermecata.
Isi unduieste pielea sidefie
Desfacandu-si faldurile
In toate directiile, plutitoare
Si stropindu-ma cu lacrimi sarate
In ochii-mi reci
Albastri
Cu vedere spre mare...

Book of love

Lipsa

"Le poti darui multe lucruri celor pe care ii iubesti. Cuvinte,liniste, placere. Tu mi-ai dat cel mai pretios lucru dintre toate: lipsa. Imi era imposibil sa ma lipsesc de tine, chiar si cand te vedeam, imi lipseai."

Christian Bobin