marți, 8 martie 2011

Ochii, firele, amprentele

"Ochi care ii coboara pe ai mei
Un suras care se pierde pe sub buze.
Uite portretul fara retus
Al omul caruia ii apartin."

Nu ma pot desprinde de tine
Nu imi pot dezlipi
Urmele mainilor tale de pe ale mele.
Te urmaresc
Ma urmaresti
E ca un joc primejdios
Ce nu ar inceta niciodata
Daca am da ascultare
Inimilor noastre.
Parca suntem legati prin fire
Prin noduri groase, stranse
Singurul mod prin care
Le-am putea dezlega
Ar fi sa ne apropiem si mai mult
Unul de altul.


Am fire electrice, rosii si-albastre
Curgandu-mi pe brate
Daca te apropii prea mult
As putea face scurtcircuit.
Si as muri curentata
In bratele tale
Incredibil de calde.


Ochii-ti sunt lame taioase
Ma pierd sub ei
Ma ucid incet
Si-mi lasa rani lungi
Acolo unde arunca priviri
Priviri insistente, fierbinti
Aprinse.

Visul meu nevinovat
Iti poarta amprenta deja.
Nu mai este nimic
Care sa-l poata ascunda
Aici, sub privirea ta.

5 comentarii:

  1. - Flori şi soare Rosaline, pentru azi, şi pentru mâine şi...pentru oricând!

    RăspundețiȘtergere
  2. @29decembrie: ma bucur ca ti-a placut:)
    @Ben: multumesc pentru soare si flori si acum si maine si oricand. Frumos din partea ta.
    @Motanule: La multi ani si tie! Un zambet in dar:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Vis nevinovat. Versurile tale sunt dovada faptul ca pasiunea are si licariri de inocenta.

    RăspundețiȘtergere