Asa departe.
Da-mi o sansa
Sa te gasesc.
Da-mi o harta
A sufletului tau
Sa-mi pot face drum
Spre tine.
Nu pleca
Asa repede.
Da-mi o sansa
Sa ma obisnuiesc
Cu tine.
Gaseste antidotul
Suferintei mele.
Nu ma lasa aici
Rupta in bucati din tine
Precum o vaza sparta
Ce nu va mai purta flori
Niciodata.
Frumoase versuri, incarcate de emotii...
RăspundețiȘtergerePoate o sa se intoarca.
Si daca nu se intoarce, tot se intoarce..
RăspundețiȘtergereFoarte frumos ...
RăspundețiȘtergereP.S. Nu`ti pierde speranta :)
si daca nu se intoarce,
RăspundețiȘtergerealtceva il va inlocui.
poate nu curand, dar candva sigur.
bucatile se reunesc intr,un intreg pana la urma. Noi oamenii suntem atat de prosti,patetici si vulnerabili. Potentiali ''the one'' sunt la tot pasul. Dar nu ! noi ne incapatanam sa vrem doar unu/una.
RăspundețiȘtergereTlaloc,Ella, Andreea, 29decembrie: Ma bucur ca v-au placut versurile. Nu astept pe nimeni. Nu imi pierd speranta. M-am decis sa nu mai astept, sa las timpul sa treaca si sa vad ce se intampla. Sigur va fi cineva care imi va umple viata de fericire.
RăspundețiȘtergereSulfur, nu avem ce face. Astia suntem noi, oamenii. De aia ne numim asa, pentru ca suntem incoerenti, irationali, incapatanati si impulsivi...Toate incepand cu "i" de la iubire.