joi, 2 iunie 2011

Foi rupte de cer


Mi-ai strigat:
Am sa pictez cerul
Si am sa-l pun pe sarma
La uscat, pe linia orizontului
Printre mii de foi
Colorate de soare.

Mi-ai spus:
Am sa decupez norii
Si am sa las gauri pe cer
Gauri in foaia mea de acuarela
Rupta pe sarma dupa ploaie.

Mi-ai soptit:
Am sa cos cerul
Cu ata alba
Pe urmele lasate de nori
Si am sa le strang
Sa nu se mai rupa
Cu constelatii
Din alunitele
De pe pielea ta.

8 comentarii:

  1. Îmi place foarte mult modul tău de a contura secvenţe din sufletul tău şi faptul că nu ţii neapărat ca poezia să rimeze ci , în primul rând , să transmită un mesaj cititorului .

    RăspundețiȘtergere
  2. Pictura este tăcerea minţii, muzica ochiului.
    Foarte frumos :x

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce frumos! Imi place foarte mult aceasta poezie ,fiecare lucru pe care zici ca-l faci in aceasta poezie mi-l imaginez si parca ma face sa traiesc intr-o lume unica ,diferita de cea reala,dar foarte fantastica.

    RăspundețiȘtergere
  4. deci, wow. ultima imi place la nebunie...

    RăspundețiȘtergere
  5. @aliz3: ma bucur ca imi intelegi asa de bine poezia :)
    @Stefix: Nu pot decat sa zambesc...
    @Azucena, Suflet de c. : Va multumesc amandoura pentru aprecieri...:)

    RăspundețiȘtergere
  6. mi-a strigat frumos la ureche si in gand poezia asta;x

    RăspundețiȘtergere
  7. Mirific,cel puţin pe mine mă înfăşoară într-o altă lume poezia asta,şi felicitări pentru că se vede că trăieşti fiecare poezie de a ta :*

    RăspundețiȘtergere
  8. multumesc, Giuli, pentru toate cuvintele frumoase :)

    RăspundețiȘtergere