joi, 10 mai 2012

Pot...

As putea sa uit ca s-a intamplat.


Pot sa ma duc acasa. Sau pot sa imi dau jos fusta si sa imi scot ciorapii rupti de la prea multe julituri, pot sa ii fac ghemotoc si sa ii arunc la cosul de gunoi intr-o gara, sa imi inchid fusta la loc si sa ies ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, nepasatoare, printr-o usa murdara cu picioarele goale. Pot sa o iau de la capat a doua zi. Pot sa continui pana innebunesc, pana simt ca ma descompun de durere, pot sa port o pereche de pantofi care sa ma bata si sa tot vin sa te intalnesc, cu julituri in spatele talpilor, cu sange inchegat pe sub ciorapii noi, cu durere ascutita urcandu-mi-se spre genunchi, pe spatele picioarelor, usor pana la piept si inapoi. Pot sa cred ca a fost o gluma, asa cum ai intentionat sa spui, dar nu te-am mai lasat. Pot sa imi spun ca am crezut, pot sa-mi spun ca nu am simtit cand m-ai lovit nici macar un pic. Pot sa zic ca tii la mine asa cum tin si eu, ca suntem inca prieteni, ca totul poate continua. Pot sa te las sa faci ce vrei cu mine a doua zi, inca.  Si as putea sa nu mai plec, sa ma agat de tine doar ca sa te vad cum ma lovesti. Pentru ca iti place. Pentru ca e o gluma, iar eu pot sa o gust, pot sa o cred. Poti sa ma ierti, sa imi mai dau o sansa si sa mai vin o data.



Pot sa ma duc acasa. Pot sa inchid ochii si sa ma gandesc la vrei tu. Poti sa ma lovesti. Poti sa ma impingi daca vrei, daca nu mai ai nevoie de mine. Poti sa-mi spui sa tac, daca nu vrei sa-mi mai auzi vocea. Poate sa nu ma doara, daca tu imi spui sa nu ma doara. Si promit ca o sa ma tin de cuvant. Pot sa nu iti amintesc niciodata ce ai vrut sa nu iti mai amintesc.

Pot sa ma duc acasa. Pot sa fiu inca cine vrei, cine ti-am spus ca sunt cand te-am intalnit, cine as vrea si eu sa fiu daca as putea. Pot sa mai incerc. Pot sa ma amagesc, sa urc scarile desi mi s-a taiat rasuflarea de la atata durere, desi picioarele mi s-au lipit de pamant si nu mai vor sa se miste. Pot sa vin atunci cand ma chemi, poti sa nu vii atunci cand te chem. Putem sa ne iertam reciproc si sa continuam asa. Pot sa uit. Pot... dar nu stiu daca mai vreau.

12 comentarii:

  1. Nu e cam mult pentru o singura persoana?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din partea mea sau din partea...celeilalte persoane?

      Ștergere
    2. Ma refer la faptul ca nu e cam multa suferinta doar pentru o singura persoana?..Nu te ingrozeste ideea ca trebuie sa faci tu singura fata la ea..?

      Ștergere
  2. Prea multa suferinta. :(( Iti doresc sa nu treci niciodata prin astfel de momente !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. dar deja o fac, viorel, nu stiu cum sa-ti spun...:|

      Ștergere
    2. Dar de ce suferi asa de mult ? Nu poti face nimic in privinta acestei suferinte ?

      Ștergere
  3. cum ai ajuns sa suferi asa mult?:(

    RăspundețiȘtergere
  4. Chiar asa de mult ai suferit? pai cred ca e grooaznic...

    RăspundețiȘtergere
  5. N-am înţeles niciodată soiul ăsta de martirism. Şi probabil că e destul de stupid să o recunosc în felul ăsta, dar e un adevăr. Unul ca multe altele.

    RăspundețiȘtergere
  6. Asa, presupun ca ideal ar fi s-o iau pe rand si sa va raspund la fiecare in parte, dar am observat ca toti ati interpretat cam in acelasi mod si ati inteles numai ideea de suferinta, iar nu ca ceea ce am simtit eu acolo era tocmai placerea acestei suferinte si resemnarea cu ea, cu ideea ca daca as refuza-o intru totul, as pierde si persoana care o provoaca, iar acest lucru nu il pot concepe...
    Si nu, nu este un fapt extraordinar sa suferi, sa intorci si celalalt obraz, chiar daca uneori e cam greu de conceput. Acest lucru nu il poti intelege decat daca ai tinut vreodata cu adevarat la cineva incat sa ... dar cuvintele sunt de prisos. Cred ca asta e ceea ce voiam sa va spun, pentru ca, cel putin de data asta, am avut impresia ca nu m-ati inteles intru totul. Nu incerc sa fiu martira aici sau sa ma plang, sau sa spun cat de mult sufar si sa astept compatimiri...acesta este doar un loc unde scriu. Scriu ce simt, nu este vina mea ca in majoritate sentimentele mele sunt triste. As vrea sa stiti asta. Va multumesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu am sugerat că aştepţi compătimire sau că e vorba doar de suferinţă. Nici să te supăr n-am vrut, deşi se pare că am reuşit.
      Am spus doar că nu înţeleg de ce oamenii cred că toate suferinţele li se cuvin. Şi că le merită.

      Ștergere