Dintre toți oamenii, tata niciodată nu îmbătrânește. Arată la fel cum arăta atunci când aveam trei ani și fugeam de el să nu îmi facă poze în Turcia, arată la fel cum arăta atunci când aveam patru ani și mă ducea de mână să o vedem pe mama însărcinată la spital, arată la fel cum arăta atunci când aveam șase ani iar el încă ne mai căra în spinare pe mine și sora mea prin casă, arată la fel cum arăta atunci când aveam șapte ani și mă uitam cu orele cum se joacă la calculator fără să înțeleg ce își vorbesc personajele. Arată la fel cum arăta atunci când aveam opt ani și dormeam împreună pe burtă cu perna în brațe atunci când nu reușeam să adorm singură, arată la fel cum arăta atunci când aveam nouă ani și ne-a strâns în sufragerie să ne întrebe pe cine iubim cel mai mult din lume. Arăta la fel cum arată acum când stă pe fotoliul din sufragerie ca și cum nu ar fi al lui, arată la fel cum arăta atunci când a plecat de acasă pentru că a hotărât pe cine iubea el cel mai mult din lume.
Dintre toți oamenii, tata niciodată nu îmbătrânește. Stă pe fotoliul din sufragerie și arată la fel cum arăta atunci când i-am spus că eu îl iubesc cel mai mult din lume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu