Dacă auzi vreodata pe cineva dezlipindu-și lacom pielițele de lângă unghii, eu sunt aceea. Asta și îmbrățișatul fularului, genții, jachetei sau orice iau după mine. Uneori îmi iau Fornetti cu brânză și ascund în geantă. Am grijă să îmi scot mereu sutienul în geantă la baie ca să stau comfortabil. Îmi iau mereu un hanorac după mine vara și mă înfășor ca în pat. Îmi place să-mi las bărbia pe scaunul din față când nu e lume.
Dar alți oameni se lasă pe spate
Râd
Se uită pe telefon
Mănâncă nachos
Își sărută iubita
Adorm pe sub ochelarii 3D
Sforăie
Privesc picior peste picior
Se așează în ultimul rând
Sau în primul
Se uită în spate
La alți oameni
Uitându-se în față
La film.
Tu ce faci la cinema?
Atunci când te luam cu mine oftai
Nu-mi place aici, îmi spuneai
M-ai târât
Și mă folosești pe post de pernă
Când te sperii
Când plângi
Când râzi
Pentru că am un hanorac moale.
Acum oamenii nu mai poartă hanorace la cinema.
Dar când merg vreodată cu cineva și poartă,
Sau se așază cu bărbia pe scaunul din față lângă mine
Ca două capete fără corp pe rândul de jos
Clipind în lumina albă
Aș vrea să sărut capul ăla
Dar uit mereu
Că nu mai e ca pe vremuri
Și nu poți să săruți toți oamenii cu hanorace pufoase
Care se duc la cinema.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu