sâmbătă, 11 noiembrie 2017

Înainte de tine, am fost eu I

Când eram mică, bunicii mă puneau pe un grătar de lemn după ce mă spălau, mă ștergeau în baia aburită, mă înfășurau într-un prosop și mă luau în brațe lângă sobă unde îmi spuneau povești și îmi dădeau felii de pâine cu pate. Adormeam mereu împreună, chiar și când s-a născut sora mea și eu m-am mutat pe recamier. Bunica mesteca bomboane mentolate înainte de culcare și asculta radio-ul, jaluzelele formau umbre lungi pe tavan, iar mașinile care treceau pe strada treceau și pe varul de pe pereți, de la un capăt la celălalt. Câinele lătra la oamenii de pe stradă, greierii sâsâiau, pijamalele erau tari și proaspăt spălate, părul meu era mereu scurt și negru, mă uitam mereu în oglinda lungă de la baia care nu se închidea și făceam fețe. Mă loveam mereu la genunchi, mă dădeam în leagăn până atingeam sârma cu capul și prindeam puii de găină adolescenți să îi mângăi cu fața în sus și să-i văd cum tremură cu ochii peste cap ca și cum se excită. Îl ascultam pe bunicul cum improviza povești dup-amiaza după titlurile pe care le-am auzit și noi la televizor, ne uitam numai la Cartoon Network o oră pe zi pe canapea, ne uitam la telenovele două ore pe zi după canapea. Ne puneam pătura și ne jucam cu păpușile în curte până se făcea noapte, ne uitam la stele cu picioarele întinse până ne chemau la culcare. Ne cățăram pe casă să strigăm la geam când rămâneam pe afară, aprindeam luminile în curte când veneau musafiri și închideam ferestrele la etaj ca să nu intre țânțarii. Ne îmbrăcam frumos, ne ascundeam după uși. Ne era frică de toți.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu