De portelan
Infatisand fluturi
Pe noptiera.
Iti sopteau in somn
Si le simteai falfairile
Care te ajutau sa zbori.
Cu timpul,
Fluturii isi pierdusera crusta
Si daca paseai decult
Prin camera
Portelanurile clincaneau
Si talpile iti calcau
In pulbere de aripi.
Cand s-au spart
Am stiut, ai simtit
Ca ceva s-a terminat.
Ai vrut sa faci ceva
Sa-i aduci inapoi
Dar ceva ingeresc
Nu poate fi reconstruit.
Atunci ai decis
Sa devii tu insuti unul.
Un inger
Cu aripi lungi de portelan
Care sa-mi vegheze mie somnul
Mai departe.
Foarte frumos scrii :) imi face mare placere sa te citesc
RăspundețiȘtergeresuperba prima poza, de unde-o ai :)?
RăspundețiȘtergere@Andreea: Si mie imi face mare placere sa aud asta!
RăspundețiȘtergere@1singur: nu-mi aduc aminte...dar ma bucur ca iti place.