Sânge de struguri

Ai amortit in aerul rece - de-a lungul picioarelor lungi intepenite
Ai furnicaturi rotunde, desenate-n bucle spumoase pe sub piele
Si vanatai albastre impunse agresiv sub pleoapele fine
Decupate spre a lasa ochii rosii sa respire, doua boabe dulci
Din strugurii de toamna.

Te ghemuiesti timida sub soarele amagitor
Si-ti lasi cojile tinere sa se coaca,
Pentru ca apoi violete sa cada, invinse.
Dezgolita, te jenezi de privirea iscoditoare
A poamelor aprinse, cazute din copaci
Pe covorul aspru de crengi.
Marginile uscate de frunze, de vise, de soare
Ti-au trasat zgarieturi prelungi, ascutite
Lasand sa curga din tine siropul dulce
Al mustului sangeriu.