Copacii, pe strada, ofteaza;
E tuse, e planset, e gol...
Şi-i frig, si plouă mărunt.
Amantii, mai bolnavi, mai tristi,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de vesnicul somn,
Cad grele, udate.
Eu stau, si ma duc, si ma-ntorc,
Şi-amantii profund ma-ntristeaza
Imi vine sa rad fara sens,
Şi-i frig, si burează."
blogul tau are un farmec aparte:)
RăspundețiȘtergereDoamne, cata toamna :x Iar poezia e mult prea faina.
RăspundețiȘtergereCred ca Bacovia este un poet al toamnei....
RăspundețiȘtergereAi un blog superb , si niste postari foarte reusite. Felicitari !
RăspundețiȘtergere"Şi burează."
RăspundețiȘtergereMâine ninge.
am simtit in suflet arpinsa toamna..
RăspundețiȘtergerede-a binelea..
toamna "pictata" intocmai..multumesc penru comentariu.
RăspundețiȘtergerefrigul imi da o stare aparte, ma bucur ca si tie.
poate ca melancolia nu e intotdeauna rea..