Mi-as fi lasat durerea pe varful unei cladiri, urland, pe o sina de metrou, moarta, un cadavru inca bolnav zvarcolit intr-un ultim spasm, intr-o ultima tuse inecacioasa, scuipand sange sarat pe caldaramul fierbinte, in vazul tuturor. As fi vrut sa o las si sa nu o mai vad vreodata, sa ma despart de ea pentru totdeauna, sa o dezlipesc de mine caci mi s-a lipit de chip ca o masca de cauciuc, elastica, densa, sufocanta. As fi vrut sa o tai cu o lama de cutit si sa o desprind ca pe unt de pe mine, lasand-o la soare sa se topeasca, sa fiarba, sa se transforme in aburi si sa dispara.
toti vrem sa uitam de durere....dar nimeni nu reuseste....
RăspundețiȘtergereSuperba postare..de altfel ca toate ;))...si da toti vrem acest lucru....si indiferent de ce facem..o urma din ea, se tine dupa noi....
RăspundețiȘtergereSa o ucidem nu putem, cert este ca ea isi va diminua intensitatea odta cu trecerea timpului, pentru asta trebuie sa fii in viata , petru ca fiecare durere te face mai puternic.
RăspundețiȘtergereParca ar fi un fragment extras din romanul "Crima si Pedeapsa"...dar , de fapt, e rescris romanul vietii.
RăspundețiȘtergereŞi tu parcă scrii cu o combinaţie foarte inteligentă de durere. E în tine, şi n-o să iasă.
RăspundețiȘtergere@roscata din vis: si atunci ce ne ramane de facut?
RăspundețiȘtergere@Aripi albastre: Sper sa ai dreptate si sa isi diminueze intensitatea cu timpul, desi acum imi pare atat de greu de crezut.
@Iulia: Asa este :) Zi de zi, sunt scrise sute de randuri in paginile vietii noastre a tuturor. Pacat ca multe sunt triste.
@adelici: Desi as vrea...
nu trebuie sa lasi tu durerea undeva, la un momentdat o sa plece ea singura..
RăspundețiȘtergereCrede-ma draga mea stiu ce spun. Si eu am avut momente in care credeam ca are sa mi se sfasie inima in mii de bucatele, creierul simteam ca imi ia foc si eram cinvinsa ca nu imi va trece niciodata, dar stii vorba aceea ... niciodata sa nu spui niciodata. Te sarut, fii tare!
RăspundețiȘtergereNymphetamine: Ce frumos ai spus - o sa plece ea singura...Abia astept sa o vad plecand odata cu un bagaj plin de amintiri urate langa un tren care o va duce departe.
RăspundețiȘtergereAripi Albastre: Draga mea, iti multumesc pentru incurajare. Vorbele tale ma fac sa sper, dar am sperat de prea multe ori la ceva ce nu s-a intamplat vreodata. Si eu te-am pupat!
dar ea nu dispara, ea se tot lipeste de noi.
RăspundețiȘtergerefoarte frumos ai scris...
cred ca si eu as fi vrut ceva asemanator de multe ori.
imi place foarte :*bravo
RăspundețiȘtergereE perfecta!
RăspundețiȘtergereGenial!
RăspundețiȘtergereTe face să simţi exact ce ai simţit şi tu...cu atâta exactitate şi sentiment e scris ...
Mult succes!
Ai fi vrut, dar nu ai reușit.
RăspundețiȘtergerescuza-ma ca iti raspund abia acum.
RăspundețiȘtergere29 decembrie? e o data importanta pentru mine-atunci am cunoscut pe cineva drag mie si iubit de asemenea, alaturi de care mi-am pierdut confuzia si regasit.
chiar si astazi.
eu iti multumesc ca m-ai intrebat..
Lavi: Cine nu vrea? Din pacate, putine lucruri pe care ni le dorim se si intampla actualmente.
RăspundețiȘtergereCarolina, Blondie: Va multumesc, fetelor :)
filedeadio: ma bucur ca am reusit sa va invoc acest sentiment si ca ati reusit sa intelegeti macar o mica parte din el :) ms!
Lamaitza: Din pacate...
29decembrie: ...si eu iti multumesc ca mi-ai raspuns. E placut sa gasesti oameni care tin minte si pretuiesc zilele pentru oamenii din ele pe care i-au cunoscut atunci.
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereScrii asa frumos... Parca-mi era dor de o imaginatie mai.. criminala. Imi placi.
RăspundețiȘtergerePrea putine comentarii pentru postarea asta..merita cu mult peste atat..
RăspundețiȘtergeregroaznic de frumos ce am citit.
RăspundețiȘtergere