Ucigasa

Noaptea respira grabit in fiecare felinar,
Tremurand in vapai rosii si in frunze fragede de copaci,
Noaptea alearga cu spaima pe dealurile verzi,alunecand
Impiedicandu-se de noi asa cum stam culcati pe marginea genunii.
Noaptea ne loveste-n piept cu suflu-i greu si-apasator,
Impingandu-ne-ntr-o moarte grea si-apasatoare
Fara de aer, acolo unde ea ni-l poate sorbi in voie
Dintr-o inghititura cu buzele lipite de plamanii moi de guma
Fugind pe data in pustiul rece, vinovata
Ingrozita de privirea neclintita pe doua chipuri de copii
Adormiti pe marginea genunii.

Flirt

E ceva ciudat in aer... si simt ca infloresc la soare cand inchid ochii si ma las in voia sa intinsa pe spate, ca plantele ce-si acopera cu petalele subtiri miezul curat, primind doar caldura si cocheteaza cu sarutarile furate ale soarelui, cand simt nevoia sa simta o atingere, sa simta ca sunt iubite.

Neoprit

Cu talpile bolnave de sarutarile pamantului, de obrazul moale al pantofului de vara, de ciorapul fin prin care nu pot sa mai respire decat sufocandu-se in exaltare, picioarele mele nu se opresc din a ma conduce pe drumuri, privind si cautand avide poteci clare de asfalt de unde sa simta ca nu se vor opri, amagite de nesfarsitul gri al strazilor capitalei, mereu tot mai departe si tot mai mult, ca sub influenta unui drog, acum ca pot in sfarsit sa se miste in voie...

Fragil

Primavara asta o prinsese pe nepregatite, asa cum razele brutale de soare le intra in ochi puilor de pasari abia nascuti. Abia fluturand pe strada, o silueta desirata, ca un zmeu nesigur incercand sa se ridice deasupra multimii, de la pamant si sa zboare prin aerul aglomerat de oameni, masini si copaci, izbindu-se dureros de tot in jurul lui, brutal si ridicol chiar, in drumul lui incoerent rupandu-se in fasii colorate, subtiri de panza, o forma desfigurata sub soare.

O cale lunga si murdara de praf si crengi rupte din ramurile fragile, de primele frunze ale pomilor de primavara, un picior pasind curios pe acestea, nesigur dezgolit in pantofii usori in care nu s-a obsinuit sa paseasca din nou, o privire disperata iscodind cerul cald si niste lacrimi care au inceput sa se topeasca in ochii palpaind nesiguri o lumina slaba.

Aer proaspat si aburi reci intorcandu-se in pieptul infometat de caldura, o idee care a inceput sa se dezlipeasca de pe spatele ei, decojita de sange si piele in privirea patrunzatoare a soarelui.

Ganduri

Dureau, dureau atat de mult visele alea imposibile dupa care tanjeam atat de mult, dureau cuvintele si privirile si faptele ce niciodata nu s-au legat, dureau ochii goi si usturand de atatea lacrimi, dureau intepaturile pe gat ale unui inceput de raceala ce-mi invalmasea gandurile si-mi zvarcolea intregul corp in sughituri repetate, durea acest mult din toate si din prea putine totusi... caci nu erau suficiente, nu erau de-ajuns sa-mi smulga o reactie.

The fourth photo day - Ma fac vinovata de...

...de o cafea cu prea mult zahar si lapte in plina zi...

...ciocolata sub toate formele posibile, in special negrese groase la masute de cafenea...

 ...o colectie stufoasa de vise cu aripi pe care le-am rupt din neglijenta pur copilareasca...

...obsesie nebuna pentru parfum cu aroma de portocale Chanel...

...ceaiuri negre si aromate baute in exces la ore tarzii...

...de bai prelungi si fierbinti pana la stari de somnolenta intr-o cada din fonta...

...de judecati gresite si viziuni incorecte asupra caracterului uman...

...de prea multe carti politiste si fabulatii pariziene in miez de noapte...

...de muzica frantuzeasca repetandu-se insistent la un pick-up vechi al bunicilor...

...de gandurile mele...

...de prea multa iubire fara rost...

...de felul gresit in care beau laptele de care ar rade si pisica...

...de felul nepoliticos in care imi invart parul pe degete in momente de reverie...

...de prea multe copilarisme care o supara pe buna mea prietena...

...sa continui?
Cred ca nu am depasit inca pedeapsa maxima pentru astfel de crime adunate intr-o singura zi, dar nu vreau sa ma risc.

I can't see the colours anymore

Uneori chiar am impresia asta - ca am inceput sa nu mai vad culorile, precum un bonav ce nu recunoaste culoarea rosie, precum o insecta ce vede numai raza de soare ce o arde pe ochi si o doare, precum o floare ce e oarba intre petalele ei nuantate frumos pe care nu le va recunoaste niciodata ca fiind ale ei... Sunt palida si trista, sunt vesela dar atat de nefericita si nimeni nu ar putea sti de ce caci nimeni nu ma vede asa cum numai eu ma stiu in clipele de singuratate; rad si totusi plang, iar chicotele de incantare se transforma in sughituri disperate in gatul incordat ca prins de un fir de ata gata sa plesneasca. 

Am nevoie sa te vad uneori cum nici nu iti poti imagina, si, cumva, esti singura persoana care mai are lumina in ochii mei...

Proba de rezistenta

"If I let myself care, all  I feel is pain."

Asa ca o sa incerc sa rezist cat de mult pot, o sa trag aer in piept si o sa-mi scufund capul in apa atunci cand o sa ma consider pregatita, dar de acolo nu va mai fi cale de intoarcere. Fiecare va fi apreciat dupa rezistenta, iar eu stiu bine ca nu sunt foarte buna la asta... Sa numar in gand pana la 100, sa ma gandesc la imaginea ta cu tot soarele acela in spate care, aici sub apa, nu se vede decat ca o pata alba, diluata pe retina inrosita de sare; sa tin muschii incordati si bratele stranse la piept, sa-mi tin respiratia cat pot de mult si poate-poate voi reusi...

Desi ma indoiesc.

 Caci stiu foarte bine ca de ridicat, de cedat nu voi putea, nu ma voi indura sa o fac, iar tot ce ma asteapta la celalalt capat, cand apa imi va invada trupul gol de orice sentiment, este doar moartea. Si prin moarte eu nu inteleg decat un loc unde tu nu te afli si unde, cu siguranta, nu te voi mai putea regasi. Nu in aceasta viata, oricum...

Echilibrul lumii rasturnate

 Mi-e capul greu de atatea ganduri

 Simt ca ma impiedic in fraze fara noima

 Iar literele-mi sar de pe pagina agatate de ace

 Si ma sperie sangele pe care mi l-ar putea lasa

 Pe hartia curata unde ma odihnesc.

 Capul imi aluneca pe spate

 Si il las sa cada dus de valurile de par

 Caci simt ca numai asa imi pot regasi echilibrul

 Cu ochii dusi in orbite, intredeschisi pe dupa pleoape

 Tipand a alb in pupilele grele

 Dar care vor pluti acum usoare odata cu pamantul

 Atunci cand gravitatia va inceta sa mai capete sens

 Iar cladirile lumii mele se vor invarti pe cerul pamantiu acum

 Duse de sangele prea multor cuvinte 

 Puse acolo unde nu trebuie

 Pe o foaie de hartie ce se voia alba 

 In ciuda a tot si a toate..

Constatare

...iar acum chiar nu simt ca merita...

Numaratoarea inversa

A inceput fuga. Prea am incercat sa o evit, sa o aman, caci era inevitabila. Nu mai este nimic care sa ma tina pe loc - corzile marionetelor de pe scena au pocnit, este momentul goanei nebune catre libertate.

Avem pasari prinse de picioare, raze de soare pe brate si vantul in pletele umede de sudoare; avem totul si nimic in acelasi timp, suntem acolo, dar pasii inca ne sunt legati de pamantul ce sta nemiscat sub goana noastra.

A inceput numaratoarea inversa. Tot ce decurge de aici este numai o deviere de la apele calme, plutind linistite pana la un punct cand incepe unda conturandu-se timid in cercuri mici pentru a prinde apoi tremurul complexelelor spirale. Clepsidra s-a rasturnat, noi trebuie sa pornim. Sa alergam cursul grauntelor de nisip, neincetat, cat putem de repede pana dincolo de limite, pana la ultima suflare cand inima va sparge pieptul zvarcolit de spasme, pana acolo unde vom cadea odata cu ultima secunda, in prapastia intunecata a timpului ce nu-l cunoastem...

Naiva

Ce spui, copila draga? Te-ai prostit - visezi flori si comori imaginare acolo unde sunt numai maracini si gropi fara de culoare. Visele tale sunt apa de ploaie, poti sa-ti hranesti azi florile cu ele, dar maine tot foame iti va fi si nu vei mai avea de unde. Cauti iubire si intelegere intr-o lume care nu mai are loc de tine...

Uita-te la ei, priveste-i! Nu vezi ca nu te vor? Si atunci ce mai astepti? Pleaca si nu te mai uita inapoi...

The screaming of the lambs

"H: You still wake up sometimes, don't you? You wake up in the dark and hear the screaming of the lambs.
C: Yes.
H: And you think if you save poor Catherine, you could make them stop, don't you? You think if Catherine lives, you won't wake up in the dark ever again to that awful screaming of the lambs.
C: I don't know. I don't know."

 Citat din "Tacerea mieilor"

Nu este oare si ceea ce facem noi de fiecare data? Nu este oare ceea ce fac eu acum? Nu incerc, salvand o sansa, sa ma amagesc ca, macar prin aceasta, voi putea sterge tot ce-a fost si o voi putea lua de la capat?

Nu asta incerc dorindu-te pe tine? Si asta nu inseamna oare ca eu de fapt nu pe tine mi te doresc, ci viata pe care as putea-o avea, fericirea, sentimentul simtit langa tine? Nu fiinta, ci faptura ta. Asta imi doresc oare?

Nu stiu. Si nu vreau sa stiu. Pentru ca, daca m-as gandi fie si pentru o singura clipa ca ar putea fi asa, m-as dobori iremediabil si nu stiu cand as mai putea gasi o alta ocazie sa ma ridic. Mi-as uri fiinta egoista ce nu a stiut niciodata sa iubeasca si nu merita, poate, sa te iubeasca pe tine caci nu va sti cum sa o faca. M-as uri pe mine daca te-as folosi pe tine spre a putea sa fac acest biet suflet sa simta...

Si totusi, ce imi spun gandurile noaptea cand ma trezesc tipand, ce imi cere trupul tremurand, ce imi cere sufletul cand ma trezesc cu imaginea ta in minte si nu imi mai trebuie nicio raza de soare dimineata pentru a avea lumina necesara pentru a ma linisti?

Nu stiu. Si nu vreau sa stiu.

Negare

...don't ask

1 martie

“Pastrez ceva din filosofia salcamului, infloresc doar atunci cand sunt sigur ca e primavara.”  

Valeriu Butulescu

 

...si pentru mine, n-a venit inca.