Asa ca o sa incerc sa rezist cat de mult pot, o sa trag aer in piept si o sa-mi scufund capul in apa atunci cand o sa ma consider pregatita, dar de acolo nu va mai fi cale de intoarcere. Fiecare va fi apreciat dupa rezistenta, iar eu stiu bine ca nu sunt foarte buna la asta... Sa numar in gand pana la 100, sa ma gandesc la imaginea ta cu tot soarele acela in spate care, aici sub apa, nu se vede decat ca o pata alba, diluata pe retina inrosita de sare; sa tin muschii incordati si bratele stranse la piept, sa-mi tin respiratia cat pot de mult si poate-poate voi reusi...
Desi ma indoiesc.
Caci stiu foarte bine ca de ridicat, de cedat nu voi putea, nu ma voi indura sa o fac, iar tot ce ma asteapta la celalalt capat, cand apa imi va invada trupul gol de orice sentiment, este doar moartea. Si prin moarte eu nu inteleg decat un loc unde tu nu te afli si unde, cu siguranta, nu te voi mai putea regasi. Nu in aceasta viata, oricum...
de ce e toata lumea asa trista?:-<
RăspundețiȘtergereSincer , nici eu nu stiu.Probabil unde azi este si 13 si marti !
Ștergere:) te asigur ca nu are nicio legatura, viorel.
Ștergerenu stiu de ce e toata lumea trista, dar stiu de ce sunt eu si, crede-ma, nu este doar o stare de o zi...
sper ca primavara sa iti aduc zile lungi insorite.....frumoasa postare
RăspundețiȘtergereAs vrea sa spun ca nu stiu despre ce vorbesti, dar stiu cum e. Nu e stare de-o zi, e ceva ce macina. E permanenta lipsei. Ca sa descretesc fruntile: bine ca stiu sa inot.
RăspundețiȘtergere:)norocul tau. eu nu stiu nici atat.
ȘtergereTot timpul gravitam in jurul unui "tu", fie ca exista, fie ca a existat.
RăspundețiȘtergereai dureros de multa dreptate...dar ar fi atat de urat sa stim ca acest "tu" s-a transformat intr-un cliseu...
ȘtergereRosaline, scrii foarte frumos si sincera sa fiu cred ca esti dintre putinele persoane din blogosfera care emana atat de multe sentimente doar prin niste simple randuri, dar nu cred ca trebuie sa lasi tristetea sa te acapareze, zambeste, si o sa vezi ca totul o sa fie bine, si devino putin mai indiferenta, nu-ti lasa orgoliul deoparte, vezi-ti mai inatai de binele tau, apoi de al celorlalti si osa vezi ca o sa fie bine, pentru ca daca esti emotiva, toti te vor calca in picioare mai devreme sau mai tarziu, am fost asa, si prefer sa nu ma mai intorc la acele stari depresive.
RăspundețiȘtergereo zi faina >:D<
Draga mea, inteleg ce zici tu, cum ca ar trebui sa devin mai indiferenta si sa sufar mai putin, dar nu am cum. La mine a devenit ca o a doua natura, nu ma pot abtine sa nu fiu asa... Pentru o schimbare, as avea nevoie de o intorsatura radicala de situatie care, din pacate, nu depinde numai de mine. Uneori mai ai nevoie si de cineva langa tine, de putin ajutor. Te asigur, o sa gasesc eu o cale de mijloc. Prefer sa cred ca nu ma calca nimeni in picioare...
Ștergerema bucura interesul tau, dar te asigur - nu sunt atat de neajutorata precum par.
o zi faina si tie!
Aşa trebuie,să încerci măcar să rezişti la tot la ce te supune această viaţă cruntă.Nimic nu e uşor,dar nimic nu e imposibil!:)
RăspundețiȘtergere