Neoprit

Cu talpile bolnave de sarutarile pamantului, de obrazul moale al pantofului de vara, de ciorapul fin prin care nu pot sa mai respire decat sufocandu-se in exaltare, picioarele mele nu se opresc din a ma conduce pe drumuri, privind si cautand avide poteci clare de asfalt de unde sa simta ca nu se vor opri, amagite de nesfarsitul gri al strazilor capitalei, mereu tot mai departe si tot mai mult, ca sub influenta unui drog, acum ca pot in sfarsit sa se miste in voie...