Fragil

Primavara asta o prinsese pe nepregatite, asa cum razele brutale de soare le intra in ochi puilor de pasari abia nascuti. Abia fluturand pe strada, o silueta desirata, ca un zmeu nesigur incercand sa se ridice deasupra multimii, de la pamant si sa zboare prin aerul aglomerat de oameni, masini si copaci, izbindu-se dureros de tot in jurul lui, brutal si ridicol chiar, in drumul lui incoerent rupandu-se in fasii colorate, subtiri de panza, o forma desfigurata sub soare.

O cale lunga si murdara de praf si crengi rupte din ramurile fragile, de primele frunze ale pomilor de primavara, un picior pasind curios pe acestea, nesigur dezgolit in pantofii usori in care nu s-a obsinuit sa paseasca din nou, o privire disperata iscodind cerul cald si niste lacrimi care au inceput sa se topeasca in ochii palpaind nesiguri o lumina slaba.

Aer proaspat si aburi reci intorcandu-se in pieptul infometat de caldura, o idee care a inceput sa se dezlipeasca de pe spatele ei, decojita de sange si piele in privirea patrunzatoare a soarelui.