Avem pasari prinse de picioare, raze de soare pe brate si vantul in pletele umede de sudoare; avem totul si nimic in acelasi timp, suntem acolo, dar pasii inca ne sunt legati de pamantul ce sta nemiscat sub goana noastra.
A inceput numaratoarea inversa. Tot ce decurge de aici este numai o deviere de la apele calme, plutind linistite pana la un punct cand incepe unda conturandu-se timid in cercuri mici pentru a prinde apoi tremurul complexelelor spirale. Clepsidra s-a rasturnat, noi trebuie sa pornim. Sa alergam cursul grauntelor de nisip, neincetat, cat putem de repede pana dincolo de limite, pana la ultima suflare cand inima va sparge pieptul zvarcolit de spasme, pana acolo unde vom cadea odata cu ultima secunda, in prapastia intunecata a timpului ce nu-l cunoastem...
Sa ne depasim limitele! Nu-i rau, daca la capatul drumului gasim ceea ce cautam. Sa alergam, deci!
RăspundețiȘtergereuneori, pornim in cautarea a ceva pentru a descoperi apoi ca nu ne-am dorit acel lucru niciodata.
Ștergeretotusi, merita incercarea.
totul in sprijinul acelei fantezii care ne bantuie noptile si nu ne va lasa in pace pana ce nu va fi indeplinita.
Foarte frumos Rosaline ! M-ai lasat fara cuvinte , dar totusi trebuie sa spun ceva : Oamenii nu au limite , fiindca ele pot fi mereu intrecute !
RăspundețiȘtergereIti urez numai bine si sa ai o primavara minunata!
Si totusi, undeva acolo exista si acea limita pe care nu o putem trece orice am face. Din fericire, nu o putem descoperi decat dupa ce le-am intrecut pe acestea care ni se par, in mod curios, atat de grele.
ȘtergereMultumesc si iti doresc si tie o primavara cat mai frumoasa!
Fugim mereu de ceea ce credem ca ne dorim.. cu cat ne apropiem mai mult, cu atat fuga e mai sanatoasa.. e trist, aproape cinic, sa constientizam mereu...si totusi sa o facem
RăspundețiȘtergereTimpul e imprevizibil..
RăspundețiȘtergereFugim de noi..
RăspundețiȘtergereNu, Blondie, fugim catre noi.
Ștergere