Noaptea respira grabit in fiecare felinar,
Tremurand in vapai rosii si in frunze fragede de copaci,
Noaptea alearga cu spaima pe dealurile verzi,alunecand
Impiedicandu-se de noi asa cum stam culcati pe marginea genunii.
Noaptea ne loveste-n piept cu suflu-i greu si-apasator,
Impingandu-ne-ntr-o moarte grea si-apasatoare
Fara de aer, acolo unde ea ni-l poate sorbi in voie
Dintr-o inghititura cu buzele lipite de plamanii moi de guma
Fugind pe data in pustiul rece, vinovata
Ingrozita de privirea neclintita pe doua chipuri de copii
Adormiti pe marginea genunii.
Frumos :x Ramas fara cuvinte :)
RăspundețiȘtergereneomodernisto!!!
RăspundețiȘtergere:) sa stii ca e o idee.
ȘtergereSuna..rece.
RăspundețiȘtergereGenial...!
RăspundețiȘtergerePupici!
RăspundețiȘtergerehmm,tie ti'as da niste versuri
RăspundețiȘtergere"Cine poa' să-mi zică,
Încotro se-ndreaptă lumea asta mică?
Viaţă pare lungă,dar e doar o clipă
Şi la sfârşit,sper să nu ne fie frică
Că tot ce faci plăteşti,când toţi cei dragi pălesc
Nu eşti în stare să vorbeşti,să faci un gest firesc
Să zicem că trăiesc,uită-te-n jur şi vezi
E un miracol imens,dacă vezi un spectacol pervers."
ma bucur ca am ajuns aici
RăspundețiȘtergereblogul tau
e primitior
si armonios ;)
ma bucur ca iti place aici :)
Ștergerete mai astept.
cu tot dragul.