 |
| netosen Project | 2013 | Model: Sechmet | by: Neto |
Nu am vrut niciodată să te sperii
De aceea nu m-am dezbrăcat niciodată complet
Pentru nimeni.
Sufletul meu e pârlit
Și tot ce a rămas sunt rădăcini
Rădăcini care încă cresc, nu știu de unde
Peste vreascuri de carne topită
Pe care nu le-a curățat nimeni.
Aș vrea să tai tot ceea ce a căzut
Ca să cresc sănătoasă din nou
Dar e prea multă arsură pe dinăuntru
Și sunt îndrăgostită de rănile mele
Ca un câine care-și linge sângele
La nesfârșit.
Fiecare amintire trăiește acolo
Și crește peste rădăcinile noi
Și se îndoaie de margini
Și se învârte și se încurcă
Până nu mai știu care e fiecare
Corpul meu nu le poate susține pe toate
Și încearcă să le scuipe pe unde poate
Dar nu poți să arunci plantații întregi
Fără să le scoți cu pământ cu tot.
Când eram mică bunicul mă învăța să aleg buruienile
Și spunea ce trebuie tăiat din când în când
Pentru a lăsa florile să crească
Dar eu nici atunci nu am înțeles
De ce ar trebui ceva să moară
Pentru ca restul să trăiască.
Nu mai pot să strâng nimic
Fără să-mi fie greață
Și dacă nu te tai pe tine
Viitorul nu poate să crească.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu