Să mă îndrăgostesc e ca și cum aș avea rău de mare
Ceva urlă în mine
Și barca se cutremură
Luntrașii se apleacă peste bord
Și corpurile lor se strâng deasupra apei
Ar vrea să scoată totul afară
Dar e prea mult ce s-a adunat.
Și ne înecăm încet
În timp ce ne ascundem cu mâinile goale
Lăsate încă cu palmele în sus
În speranța că furtuna
Ne va da niște soare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu