Curățare

Ajung acasă și trebuie să te curăț de fiecare dată, ca să fiu sigură că nu înnebunesc atunci când îmi amintesc. Fiecare miros, chiar și de pe hainele curate, trebuie șters, fiert, uscat și călcat, ca să fiu sigură că nu te păstrez. Acum câteva luni nu a fost așa ușor, căci ai lăsat urme pe piele pe care nu am putut să le omor. M-ai marcat ca pe un câine. Mă străduiam să ignor acea parte a corpului meu de parcă era separată de mine. Când îmi puneam sutienul, când îmi trăgeam bluza. Respiram ușurată. În ochii lumii eram curată, dar dedesubt mă simțeam vinovată. Forma dinților tăi. Forma corpului care se mișcă, transpiră, năpârlește. Lasă urme pe mine care or să înflorească mai târziu. Toate amintirile cu tine le pun în mașina de spălat, la 90 de grade. Fața spălată cu atenție, refuz să o privesc o vreme, căci m-a trădat - a păstrat în ochii ei amintirea feței tale. Și trimite neîncetat cereri la picioare să alerge să o mai vadă o dată. Ori asta nu se poate. Aș vrea să îi șterg și pe ei cu aracet dacă asta ar însemna că ar șterge toate chipurile din ei pe care le-au iubit vreodată. Ochii mei iubesc. Sunt prea copii. Degeaba îi antrenez cu lunile în singurătate, ei nu învață niciodată. Chiar și timizi cum sunt, din cele 20 de secunde cât ești lângă mine, 5 tot te privesc și te încapsulează acolo. Aș vrea să am un filtru peste ei, ca niște ochelari de soare invizibili. Ca să nu zici că sunt nepoliticoasă când te privesc prin ei și fără soare. Doar pentru că știu că imaginea ta e dragă. Și dragul de tine doare.

by grace denton