Descleștare

De fiecare dată când te văd îmi pierd glasul

Vrei să știi de ce sunt așa distantă

Și îmi spui că între noi nimic nu o să iasă

Când tu pe pat, eu pe fotoliu,

Ore întregi, nu ne apropiem din orgoliu

De ce aș face mereu primul pas, "tu o molâie

Eu un închis, nu avem nicio șansă"

Te apropii de mine și îmi scoți sufletul cu ochii

În timp ce mă privești fix minute-ntregi în față

Te rog să te îndepărtezi, dar tu rămâi acolo

Nu mă vrei nici pe mine, dar nici să mă lași în pace

Mă săruți ca să îmi demonstrezi că nici mie nu-mi place

Dar te împing și îți arăt ce fraier ești

Nu știi ce gândesc, cum să te disprețuiesc

Când te arunc pe jos

Ne atingem de parcă am fi fulgerați

Nu e suficientă carne de înghițit

Suficientă piele de înfășurat

Am vrea să dureze o veșnicie,

Dar curând s-a epuizat

Și după ce m-ai dat la o parte mi-ai spus

Că asta s-a terminat.