joi, 27 octombrie 2011

Crimă

Mi-as fi lasat durerea pe varful unei cladiri, urland, pe o sina de metrou, moarta, un cadavru inca bolnav zvarcolit intr-un ultim spasm, intr-o ultima tuse inecacioasa, scuipand sange sarat pe caldaramul fierbinte, in vazul tuturor. As fi vrut sa o las si sa nu o mai vad vreodata, sa ma despart de ea pentru totdeauna, sa o dezlipesc de mine caci mi s-a lipit de chip ca o masca de cauciuc, elastica, densa, sufocanta. As fi vrut sa o tai cu o lama de cutit si sa o desprind ca pe unt de pe mine, lasand-o la soare sa se topeasca, sa fiarba, sa se transforme in aburi si sa dispara.

20 de comentarii:

  1. toti vrem sa uitam de durere....dar nimeni nu reuseste....

    RăspundețiȘtergere
  2. Superba postare..de altfel ca toate ;))...si da toti vrem acest lucru....si indiferent de ce facem..o urma din ea, se tine dupa noi....

    RăspundețiȘtergere
  3. Sa o ucidem nu putem, cert este ca ea isi va diminua intensitatea odta cu trecerea timpului, pentru asta trebuie sa fii in viata , petru ca fiecare durere te face mai puternic.

    RăspundețiȘtergere
  4. Parca ar fi un fragment extras din romanul "Crima si Pedeapsa"...dar , de fapt, e rescris romanul vietii.

    RăspundețiȘtergere
  5. Şi tu parcă scrii cu o combinaţie foarte inteligentă de durere. E în tine, şi n-o să iasă.

    RăspundețiȘtergere
  6. @roscata din vis: si atunci ce ne ramane de facut?
    @Aripi albastre: Sper sa ai dreptate si sa isi diminueze intensitatea cu timpul, desi acum imi pare atat de greu de crezut.
    @Iulia: Asa este :) Zi de zi, sunt scrise sute de randuri in paginile vietii noastre a tuturor. Pacat ca multe sunt triste.
    @adelici: Desi as vrea...

    RăspundețiȘtergere
  7. nu trebuie sa lasi tu durerea undeva, la un momentdat o sa plece ea singura..

    RăspundețiȘtergere
  8. Crede-ma draga mea stiu ce spun. Si eu am avut momente in care credeam ca are sa mi se sfasie inima in mii de bucatele, creierul simteam ca imi ia foc si eram cinvinsa ca nu imi va trece niciodata, dar stii vorba aceea ... niciodata sa nu spui niciodata. Te sarut, fii tare!

    RăspundețiȘtergere
  9. Nymphetamine: Ce frumos ai spus - o sa plece ea singura...Abia astept sa o vad plecand odata cu un bagaj plin de amintiri urate langa un tren care o va duce departe.

    Aripi Albastre: Draga mea, iti multumesc pentru incurajare. Vorbele tale ma fac sa sper, dar am sperat de prea multe ori la ceva ce nu s-a intamplat vreodata. Si eu te-am pupat!

    RăspundețiȘtergere
  10. dar ea nu dispara, ea se tot lipeste de noi.
    foarte frumos ai scris...
    cred ca si eu as fi vrut ceva asemanator de multe ori.

    RăspundețiȘtergere
  11. Genial!
    Te face să simţi exact ce ai simţit şi tu...cu atâta exactitate şi sentiment e scris ...
    Mult succes!

    RăspundețiȘtergere
  12. scuza-ma ca iti raspund abia acum.
    29 decembrie? e o data importanta pentru mine-atunci am cunoscut pe cineva drag mie si iubit de asemenea, alaturi de care mi-am pierdut confuzia si regasit.
    chiar si astazi.
    eu iti multumesc ca m-ai intrebat..

    RăspundețiȘtergere
  13. Lavi: Cine nu vrea? Din pacate, putine lucruri pe care ni le dorim se si intampla actualmente.

    Carolina, Blondie: Va multumesc, fetelor :)

    filedeadio: ma bucur ca am reusit sa va invoc acest sentiment si ca ati reusit sa intelegeti macar o mica parte din el :) ms!

    Lamaitza: Din pacate...

    29decembrie: ...si eu iti multumesc ca mi-ai raspuns. E placut sa gasesti oameni care tin minte si pretuiesc zilele pentru oamenii din ele pe care i-au cunoscut atunci.

    RăspundețiȘtergere
  14. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  15. Scrii asa frumos... Parca-mi era dor de o imaginatie mai.. criminala. Imi placi.

    RăspundețiȘtergere
  16. Prea putine comentarii pentru postarea asta..merita cu mult peste atat..

    RăspundețiȘtergere