duminică, 16 octombrie 2011

Nervi de toamnă

"E toamna, e fosnet, e somn...
Copacii, pe strada, ofteaza;
E tuse, e planset, e gol...
Şi-i frig, si plouă mărunt.
Amantii, mai bolnavi, mai tristi,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de vesnicul somn,
Cad grele, udate.


Eu stau, si ma duc, si ma-ntorc,
Şi-amantii profund ma-ntristeaza
Imi vine sa rad fara sens,
Şi-i frig, si burează."



7 comentarii:

  1. Doamne, cata toamna :x Iar poezia e mult prea faina.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cred ca Bacovia este un poet al toamnei....

    RăspundețiȘtergere
  3. Ai un blog superb , si niste postari foarte reusite. Felicitari !

    RăspundețiȘtergere
  4. am simtit in suflet arpinsa toamna..
    de-a binelea..

    RăspundețiȘtergere
  5. toamna "pictata" intocmai..multumesc penru comentariu.
    frigul imi da o stare aparte, ma bucur ca si tie.
    poate ca melancolia nu e intotdeauna rea..

    RăspundețiȘtergere