duminică, 11 martie 2012

Echilibrul lumii rasturnate

 Mi-e capul greu de atatea ganduri
 Simt ca ma impiedic in fraze fara noima
 Iar literele-mi sar de pe pagina agatate de ace
 Si ma sperie sangele pe care mi l-ar putea lasa
 Pe hartia curata unde ma odihnesc.

 Capul imi aluneca pe spate
 Si il las sa cada dus de valurile de par
 Caci simt ca numai asa imi pot regasi echilibrul
 Cu ochii dusi in orbite, intredeschisi pe dupa pleoape
 Tipand a alb in pupilele grele
 Dar care vor pluti acum usoare odata cu pamantul
 Atunci cand gravitatia va inceta sa mai capete sens
 Iar cladirile lumii mele se vor invarti pe cerul pamantiu acum
 Duse de sangele prea multor cuvinte 
 Puse acolo unde nu trebuie
 Pe o foaie de hartie ce se voia alba 
 In ciuda a tot si a toate..

3 comentarii:

  1. Am scris versuri cu sange,dar din greseala am sters cu lacrimi de inger si a ramas foaia goala..Si acum foaia plange,ii e dor de cerneala,de silabe cand accente,cad pe vocala..

    RăspundețiȘtergere