Fairytale

Intr-o zi apele mele au trecut prin fata ochilor tai

Sa stearga murdaria de asta-noapte.

Erai murdara de sufletul meu

Cand m-am coborat neagra in al tau sa ti-l iau

Si am reusit – ti l-am scos

Cu limba pe la ureche, intr-un nerv de lumina

Cand inima ta s-a rasucit in sunete de placere la iesire

Dar eu nu te-am lasat sa iesi de tot, si te-am lasat strain-acolo

Sa nu mai poti intra, dar nici iesi vreodata inapoi.

Am venit totusi a doua zi sa te curat

Am vazut ca plangeai, fara de mancare

Familia te pierduse pe drumul tau de vise

Iar vecinilor le era teama de intrusul nou care venise.

Te-am imbracat in haine noi si te-am condus inapoi acasa

Stiam c-ai sa le pastrezi, ca si ziua, si murdaria ce tie-ti parea frumoasa

Dar pe mine nu aveai sa ma mai vezi

Caci visele de-o zi, si zanele-stafii nu poti sa le pastrezi.