marți, 21 decembrie 2010

Cap. 8 - El





- Sunteti bine?
Ochii lui o priveau cu grija, dar Ro. observa intunericul si durerea ce i se citeau in miezul lor de ciocolata.
-Da...
Isi auzi propria voce sunand mai mult ca un murmur.
-Da, zise Ro. mai tare. Poti sa-mi dai drumul, multumesc.
El isi cobori ochii pe mainile lui cu uimire, ca si cum abia isi dadea seama ca ceva i le retinuse acolo mai mult decat ar fi trebuit. Si le ridica. Isi dadu jos jacheta neagra de piele si ii inveli umerii reci. Pisica scoase un mieunat furios si se agata de parul ei, facandu-se comoda. Ro. inca il privea cu ochii mari, goi, surprinsi, ca si cum ar fi privit o fantoma. Buzele ii era intredeschise intr-o mirare muta.
                                           ...    
Nici nu-si daduse seama cand ajunsese in apartamentul lui, condusa pe aleile presarate cu zapada de un brat cald, protector pe dupa umeri. Ro. ofta in fata cestii de ciocolata calda pe care i-o asezase el in fata. In camera lui era frig, dar nu mai frig decat afara, iar cenusiul predomina in fiecare coltisor al acestei incaperi. Senzatia de raceala o cuprinse iar, si Ro. isi stranse mai bine jacheta pe umeri.
- Poti sa stai aici peste noapte pana iti revii, daca doresti, zise James din picioare de unde o privea, stand langa scaunul ei.
Ea isi ridica privirea catre el. Ochii lui pareau si mai negri in intunericul camerei, dar ea gasi in ei toata caldura de care avea nevoie. De ce facea asta?
- Frig..., fu tot ce ingaima ea printre buze.
Avea o voce sparta, inceata, exact cea a unui om care nu a mai vorbit de mult timp. 
-Oh,da! Scuza-ma!
James se grabi catre dulapul din colt de unde scoase o patura groasa, neagra. Totul era negru in camera asta? Privindu-l asezat pe vine langa usa, Ro. ii privi conformatia solida, placuta privirii. Avea umerii lati si parul negru, ravasit, mainile mari si puternice...Ochii negri, dureros de intunecati. Era un barbat de care i-ar fi fost frica in mod obisnuit. Nu parea nici el prea obisnuit sa vorbeasca, era un strain care o culesese din gara ca pe o catelusa inghetata pe care o servise cu ceva cald si o invelise. Iar ea nu fusese in stare sa spuna cateva vorbe.
El o lua in brate, asezand-o usor pe pat si invelind-o. Se opri putin deasupra ei, moment in care ea avu o tresarire de recunoastere. Cunostea senzatia de a fi purtata pe brate pana la pat, de a privi un cap de barbat aplecat deasupra ei cu privirea calda umplanu-i-o pe a ei...Ea inchise ochii si isi desfacu usor buzele asteptand. Isi simtea pulsul batandu-i nebuneste in gat si respiratia oprindu-li-se amandoura, lasand un spatiu vid intre ei doi, ca intre doi magneti care se atrag. Nu mai era nici aer, nici lumina, nici forma, nici culoare. Era doar parfum. Un parfum puternic, masculin. Dar nu se intampla nimic. El se ridica si se indeparta de langa pat. Auzi un scartatit care ii contura in minte imaginea lui pe un scaun. Poate chiar acel scaun incalzit de trupul ei cu cateva secunde mai devreme. Ro. isi pastra ochii inchisi si fu curand cuprinsa de o ameteala placuta, linistitoare.




 

10 comentarii:

  1. Foarte frumos. Candva mi s`a intamplat si mie ce ai scris tu, nu in totalitate .. dar, s`a intamplat. O senzatie foarte placuta :) extraordinara chiar, care provoaca dependenta. Offfff !

    RăspundețiȘtergere
  2. cat de frumos scrii, astept continuarea, daca mai este:)
    imi place foarte mult.:)

    RăspundețiȘtergere
  3. @Andreea, ma bucur ca se intampla uneori sa va regasiti in ceea ce sriu, chiar daca uneori e pura fictiune, ca in cazul de fata. Si da, este o senzatie foaarte placuta:">
    @Lavinia: Multumesc :) . Da, mai este o continuare...dupa ce ma intorc din vacanta. Sarbatori fericite tuturor! Meritam sa fim fericiti macar acum...
    @Daniel : :) smile back

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce frumos scrii, se observa ca o faci cu foarte mult drag!:)
    E o poveste minunata.

    RăspundețiȘtergere
  5. ITI DORESC SARBATORI FERICITE ALATURI DE CEL VENIT DIN NEMURIRE SI DE CEI DRAGI!

    RăspundețiȘtergere