vineri, 31 decembrie 2010

Gone with the wind


O ridică în braţe şi începu să urce scările. Cu capul strivit de umărul lui,
Scarlett îi auzea bătăile puternice ale inimii. Rhett o strângea prea tare şi
Scarlett începu să plângă înăbuşit. Suia scările pe întuneric şi ea era înnebu-
nită de spaimă. Un necunoscut o ţinea în braţe, un nebun. Se simţea
pierdută într-o întunecime mai deasă ca moartea. Moartea o luase şi o
ducea, o strângea în braţe şi o făcea să sufere. Ţipă aproape înăbuşită şi el
se opri brusc pe palier. Apoi, desfăcându-şi strânsoarea, se aplecă peste
Scarlett şi o sărută cu atâta patimă, cu atâta uitare, încât pentru ea totul
dispăru deodată, şi nu mai rămase nimic în afară de întunericul care o
învăluia din ce în ce mai mult şi de buzele lui. Rhett tremura ca şi cum l-ar fi
scuturat un vânt puternic. Buzele lui părăsiră gura lui Scarlett şi începură să
rătăcească pe pielea ei dulce, acolo unde rochia i se desfăcuse. Murmura
lucruri pe care ea nu le înţelegea. Buzele lui trezeau în ea senzaţii pe care
nu le simţise niciodată. Ea era întunericul, şi Rhett era tot întunericul, şi nu
existau decât întunericul şi buzele lui pe trupul ei. Încercă să spună ceva,
dar buzele lui îi acoperiră din nou gura. Deodată o străbătu un fior sălbatic,
cum nu mai cunoscuse niciodată. Bucurie, teamă, nebunie? Se lăsa în voia
braţelor prea puternice pentru ea. Se lăsă pradă gurii lui lacome, se lăsă
târâtă de un destin prea năvalnic. Era prima dată în viaţa ei când întâlnea un
lucru mai tare ca ea, cineva cu care nu se putea juca, cineva care o domina
şi o îmblânzea. Îi încolăci gâtul cu braţele. Buzele ei tresăriră sub ale lui. Îşi
urmară înainte drumul prin întuneric, în întunericul dulce care îi ridica într-un
vârtej şi îi ducea cu sine.

4 comentarii: