miercuri, 1 decembrie 2010

Simte-ma

Spune-mi totusi ca mai exist acolo undeva, in tine, si-mi vei da drumul candva. Spune-mi ca inca exist, ca n-am murit, ca sunt vie si traiesc prin tine, prin trupul tau.
Prin ochii tai mari si negri, atat de intunecati incat ma sperie, dar ma si incita in acelasi timp misterul si durerea profunda ascunsa in ei. Te doare ceva. Ce te doare, dragul meu? ...Spune-mi...Lasa-ti ochii sa sopteasca-ntr-o privire ce n-au putut sopti prin cuvinte. Uita-te la mine si vorbeste-mi din priviri...Uita-te-n apa dulce a lacului si vei putea vedea reflexia mea acolo : sunt in tine.
Prin parul tau negru, ravasit si moale. De-ti vei trece degetele lungi si puternice prin el ii vei putea simti moliciunea aceea placuta care-ti aminteste de mine. De vei trage putin de el vei geme de placere cu gandul la alte maini albe, mai slabe, care au facut-o inainte. Culca-ti capul pe perna si-mi vei simti parfumul cald acolo in urma lasata de crestetul tau negru. Ai parfum in par chiar de nu-l simti. Ai raze-n priviri chiar daca nu le poti simti puterea orbitoare ce se indreapta in ale mele cand ma privesti.
Prin buzele tale dulci si moi. Prin buze rosii, muscate pana la sange de durere si placere, printre gemete usoare si mangaieri domoale. Musca din piersica calda din fructiera aceea pe care stiu ca inca o mai ai pe masuta din sufragerie. Simti cum pielea parfumata a piersicii se desprinde usor lasand zeama dulce sa-ti acopere dintii infometati? Atinge-ti usor buzele de ea, simte mangaierea, simte gustul acela placut...Iti mai aduci aminte de sangele dulce ce-mi pulsa in ele cand intalneau ascutisul dintilor tai? Eram o piersica intre buzele tale, lasa-ma sa mai fiu asa si acum...Simte-ma...
Ma auzi? Sunt in fiecare adiere a vantului ce-ti bate inghetat la fereastra, Ii e frig. Mie mi-e frig. Ma simti?
Ma gusti...ma vezi...Cum ai putea sa ma mai vezi altfel decat prin amintiri? Eu nu mai sunt acolo acum, cu tine, mangaindu-te, iubindu-te, tremurand de placere sub atingerea ta.
Dar sunt in tine...si astept sa-mi dai drumul. Voi trai din nou. Dar e prea rece iarna asta...mai da-mi timp. Nu vreau sa ma desprind inca de tine...E cald si bine.

7 comentarii:

  1. Foarte frumos .. :) pe undeva ma regasesc acolo.

    RăspundețiȘtergere
  2. eram sigura ca o sa-mi placa blogul tau de cand am auzit Enya.
    si am avut dreptate.
    minunat scrisa.
    am sa mai revin :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Sinsibilitatea îţi e nucleu de scriere dulce...
    Superb blog, iar muzica ai ales-o genial de bine!

    RăspundețiȘtergere