Am scapat...

Cu palmele facute caus ridic apa fierbinte si imi ud fata plina de sapun. Gata sa repet operatia imi opresc pumnii plini de apa la jumatatea drumului si inspir adanc mirosurile din jurul meu - am sesizat ceva neobisnuit. Ceva neplacut - o aroma. Mi-am imaginat ca e vorba de apa de la robinet, venita din canalizare, dar nu...Orice ar fi fost a disparut acum. Inspir numai un parfum placut de aloe vera al sapunului catifelat de langa chiuveta, pe cel al apei fierbinti si pe cel al parului meu cazut in laturi - un iz dulce, vag de coco mademoiselle. Imi las mainile sa-mi mangaie fata inca o data prin picaturile calde de apa si atingerea fina a sapunului dupa care imi privesc printre gene firele usor carliontate de par, alunecate pe langa obraji ca niste onduleuri ciudate, subtiri de vita de vie, de sarma...Nu pot sa gasesc comparatia potrivita. Le privesc si atat. Ma intreb de ce imi aminteste aceasta imagine. Ma intreb de ce imi pare asa familiara si totusi asa ...straina, ca si cum ar fi desprinsa dintr-o alta lume.
Mereu am senzatii ciudate cand ma trezesc dimineata. De cele mai multe ori ma trezesc din vreun cosmar - fie el de natura fantastica sau psihologica - si imi simt mintea plina de imagini fragmentate, dureros de neplacute. In ultima vreme numai asta vad - ceata si oameni. Oameni cunoscuti undeva in trecut, oameni care mi-au schimbat viata intr-un fel sau altul si vin acum sa imi bantuie noptile reinviindu-mi temerile si dorintele de atunci. Le urasc. As vrea sa le fac sa dispara. Trecutul e ingropat si nu mai vreau sa am de-a face cu el.
De cele mai multe ori incerc sa ignor ce se petrece cu mintea mea in timpul noptii si ma prefac ca nu s-a intamplat nimic, ca e doar o noua zi si ca eu m-am sculat din pat fara sa fi visat nimic. Nu a fost nimic - doar un vis. Numai prin vise imi mai pot ei bantui viata acum, pt ca in viata reala totul este bine. Totul e in ordine, asa cum ar trebui sa fie.

Iar cand razele palide de soare imi mangaie incet fata oftez usurata si imi spun : "Am scapat!"...