Imi spui fraze inutile, care dor. Si o faci numai din convenienta, pt ca asta ar fi rolul tau in legatura cu mine. Ca si cum te-ai simti obligat s-o faci. Pentru ca ai plecat si nu ar fi trebuit s-o faci, pentru ca simti ca tot ceea ce mi se intampla rau este din cauza ca nu ai fost aici cand am avut nevoie de tine sa ma protejezi, iar tot ce mi se intampla bun nu mai are legatura cu tine si te simti dat la o parte. Inciudat, frustrat, vinovat.. naiba stie cum te-oi simti! Dar iti spun eu cv : nu am nevoie nici de mila, nici de vinovatia ta, cu atat mai mult de iubirea pe care ai vrea sa mi-o mai oferi. A trecut - expirat, stampilat si ingropat. Nu ai facut-o cand ai avut sansa, de ce ai mai face-o acum? Ar fi trebuit sa-ti dai seama ca nu mai ai ce face in viata mea... stai si privesti totul cu amaraciune si oftezi....mi te imaginez. Am ajuns sa mi va imaginez pe toti - cu mimica fetei, cu gesturi, cu discursuri lungi si inutile sau fraze care se repeta la infinit si si-au pierdut deja rostul. Mi va imaginez si cand nu va vad, si cand nu vorbiti si stati pur si simplu. Si, cel mai dureros, mi va imaginez cum aratati fiecare cand va ganditi la mine.Zambesc usor, amar. Nu pot sa nu imi dau seama ca, orice ati zice acum, daca as fi fost cu adevarat importanta pentru voi nu ati fi plecat. Dar ati facut-o. Chiar daca a fost in gluma sau cu scuze si pretexte, eu stiu ca adevaratul motiv a fost ca, pur si simplu, nu ati... dar nu vreau sa imi las gandurile sa se duca mai departe de atat. Nu vreau sa ma mai gandesc.
Nu puteam sa-ti zic nimic dureros azi cand mi-ai aruncat toate vorbele alea la telefon sau pe mess. Imi venea sa urlu la tine, sa te injur si sa-ti insir toate rautatile care mi-ar fi venit in minte si care imi stauin gat de atata timp. Dar de fiecare data cand trageam aer in piept sa ti le spun, ma opream. Pentru ca te stiam singur acolo, intr-un birou inchis si sufocant facand ceva ce urasti sa faci cu oameni pe care ii detesti, sau intr-o camera goala, rece. Oftand, arcuit deasupra tastaturii cu poza aceea pe desktop....Nu puteam sa nu ma gandesc ca eram, probabil, singura persoana la care mai tii macar un pic si care ......las-o balta. Esti un las si gata. Pleci si vorbesti, vorbesti ca sa uiti ca, de fapt, chiar asta faci - pleci. Nici nu te mai uiti inapoi de frica sa nu te razgandesti. Lasule! Este ceva la care nici nu suporti sa te gandesti, iar acum ca ai facut-o... vorbesti in continuare ca sa te convingi, numai ca de data asta o faci in minte. Nu mai e nimeni care sa te asculte.
e un amestec de sentimente aici:-?
RăspundețiȘtergeree f romantic si frumos spus , cum spunea sotia unui marinar"du-te , da sa imi aduci si mie un pescarus" eu sunt fermecat de blogul tau si de tot ce e pe aici, mai ales poza ta din natura.esti un peisaj unic in spatiul internautic de pe aici si iti multumesc pentru asta.am plecat sa pun lumea la cale, o sa devin mason. te-am imbratisat
RăspundețiȘtergereCe frumos iti vorbeste sufletul in singuratatea lui.
RăspundețiȘtergereVibratia cuvintelor tale ne patrund si ne aduc aminte ca suntem oameni si ca avem si dezamagiri in viata.
Iti doresc o zi minunata.
Nu puteam sa-ti zic nimic dureros azi cand mi-ai aruncat toate vorbele alea la telefon sau pe mess. Imi venea sa urlu la tine, sa te injur si sa-ti insir toate rautatile care mi-ar fi venit in minte si care imi stauin gat de atata timp. Dar de fiecare data cand trageam aer in piept sa ti le spun, ma opream. - m-ai facut sa plang la partea asta. Mi-ai facut sufletul sa tremure..
RăspundețiȘtergereIntradevar, frumos dar si trist in acelasi timp.Stii?toate trec,dar nimic fara sa lase urme.Majoritatea doar dupa ce pierd o persoana o vreau inapoi.
RăspundețiȘtergere@Nymphetamine: Cam asa ceva...
RăspundețiȘtergere@Zeb: Eu nu mai astept niciun pescarus de la dragul marinar. Mi-am dat seama ca n-o sa mai vina. Dar poate un porumbel cu un mesaj de nicaieri... Si eu te-am imbratisat. :)
@Ryana: Ma bucur ca toate cuvintele mele au putut sa creeze vibratii in sufletul tau. Asa este - uneori trebuie sa ne amintim ca suntem oameni si sa scriem tot ceea ce avem pe suflet, pentru ca daca n-o facem nici asa ne vom sufoca la un moment dat de durere.Noapte buna...
@Cata: O, draga mea Cata - sensibila si impresionabila...Ai reusit sa simti exact ce am simtit si eu atunci...te-am pupat
@Seninle olmak istiyorum.: Urmele alea sunt uneori prea adanci. Singurul antidot isi are radacina tot in durerea de la inceput, asa ca da - vor acea persoana inapoi...:)
Se numeste viata....
RăspundețiȘtergereImi place realismul postarii. Chiar asa e. Cel putin pentru mine. Eu nu ma invinovatesc pe mine decat atunci cand stiu ca e vina mea.
RăspundețiȘtergereInsa, desi stim ca ei sunt vinovati, nu avem puterea sa le spunem totul in fata, fierbem...ne ranim oe noi pentru ca ii iubim prea mult pe ei..
Scrii superb!:*