Mademoiselle

Ma trezesc inspaimantata din cosmarul meu si incerc sa-mi alung imaginile din cap. Ma gandesc la orice altceva in drumul meu spre toaleta, unde imi clatesc cu apa rece si sapun parfumat fata adormita pe care au ramas trasate linii din timpul somnului. Cutele fetei de perna sau...? Apoi, privindu-ma cu buze tremuratoare in oglinda, imi vin imagini fragmentate ale unui vis cu mult rosu...Sunt imagini rosii valurite, azvarlite ca o perdea sangerie peste somnul meu, nelasandu-ma sa dorm. Oftez si imi plimb absenta mana pe gatul dezgolit privindu-ma mai departe cu un aer visator. Lipseste ceva. Simt aceasta lipsa cand imi aluneca parul intunecat peste fata cand ma aplec sa caut o rochie pe sub mormanul de haine. Corpul meu tanjeste dupa ceva, iar mintea - mult prea obosita - nu se poate gandi la asta. Ii e teama sa nu fie vorba despre vis si despre imaginile rosii de care vrea sa scape de acolo.

Dar nu...Tot ce ma mai poate salva acum este o perie groasa de par si trei picaturi de Chanel care-mi invioreaza ziua. Le inspir aroma placuta, tracandu-mi mainile umezite de parfum prin par, pe gat, pe incheieturi...Pleoapele imi acopera satisafacute ochii, iar genele formeaza o perdea intunecata deasupra imaginii sticlutei de pe noptiera. Patrata, de un roz pal, cu o dunga imperceptibila facuta de lichid pe la jumatate. Perfecta.