Cu cate un caiet
Altfel n-as putea surprinde, dara
Fiecare moment complet.
Am sa-ncep cu baia
Caci acolo, in sunetul apei
Ma simt in elementul meu
Scrijelita-n versuri negre
Creionate-n gand mereu.
Dac-ar fi sa le-adun pe toate
Sa le scriu, nu mi-ar ajunge-o noapte
Si o zi, in lumina alba
Si in zgomotul surd de neon
Caruia sa se opreasca nu poti sa-i ceri.
Dac-as sta sa ma gandesc la sunet
L-as asemana cantului strident de greieri
Devenit zgomot de fundal odinioara
In serile calde de vara.
De pe cand, lungiti pe iarba
Visam la alte astre
Si lasam ca intunericul
Conturul trupurilor sa ni-l soarba.
Aici - acasa -
In bai-albastra
Nu mai e nici fosnetul, nici cantecul
Unei nopti negre de vara.
Mi-a ramas doar o iluzie si sunetul
Strident al neonului ce se repeta iara, iara...
Cu o urma de regret la final.. :)
RăspundețiȘtergereExceptional! M-ai prins in cuvintele tale, foarte frumos!
RăspundețiȘtergereBaia, prin cuvantul si utilizarea ei, inseamna relaxare. Sunt frumoase amintirile...
@Nymphetamine: Mereu, mereu cu cate o urma de regret la final...:) Ah, ce sa fac? Asta simt. Regrete.
RăspundețiȘtergere@Tlaloc: Ma bucur ca "te-au prins" cuvintele mele :). Asta am si vrut sa exprim prin aceasta camera - relaxare, liniste...Dar mereu exista cate un zgomot si - cu cat e mai multa liniste - cu atat iti atrage si mai mult atentia. Si aici intervin amintirile...