Pot sa simt linistea

Pot sa simt linistea. Pot sa simt tacerea si sunetul minunat al acestei taceri. Cineva spunea ca "muzica exploreaza tacerea umana". Altcineva ca tacerea este cea mai placuta muzica...
Uneori, cand ma gandesc la ce au vrut sa spun prin ultima cugetare, ma gandesc ca exista sunete in lumea asta pe care mintea noastra nu le poate percepe, asa cum exista culori si forme pe care nu le putem vedea.
Totul ar trebui sa aiba o forma, o culoare, un miros, un sunet, un gust si - mai ales - ceva palpabil care poate fi atins si simtit. Tacerea mi-o imaginez ca pe o simfonie placuta a tuturor acestor forme si culori, un cantec al tuturor elementelor puse la un loc, un cantec al universului, ceva sublim compus din tot ceea ce este vazut si nevazut. Ti-ai imaginat vreodata cum ar canta florile? - si-ar despleti petalele si ar imprastia polen auriu intr-o armonie parfumata a culorii? Dar stelele - oh, stelele - oare ele cum ar canta? Oare ele cum arata? Sunt doar niste puncte minuscule albe si sclipitoare in departare sau sunt mici vietuitoare cantatoare intr-o lume a lor, atat de indepartata de banalul alei noastre...Si frunzele si copacii si fulgii de zapada! Oare ei ce-si spun unul altuia in vuietul surd, alb al vantului?

Pasesc incet, pe varfuri sa nu deranjez toate aceste sunete, tot ceea ce simt ca mi se prinde de picioare printr-o panglica fina, invizibila...Mi-o imaginez ca fiind de matase si inchid ochii bucurandu-ma de aceasta atingere placuta, blanda a aerului. 

Daca eu as putea simti tot ceea ce as vrea sa simt, tot ceea ce mi se pare ascuns privirii mele ca de o perdea invizibila, cred ca as fi atat de fericita...Cred ca fericirea este compusa din aceste lucruri marunte pe care le simtim in viata, fara sa ne dam seama pe moment cat de placute sunt. Ma simt fericita cand cant, cand dansez, cand pictez, cand ma uit la un film...dar mai ales - cand ma gandesc la tine. Atunci simt o fericire atat de dulce, electrizanta care-mi trece din varful degetelor prin stomac ca o ploaie de fluturi bezmetici si mi se urca prin vene, prin sange in obraji cu o asemenea caldura cum numai focul cel mai aprins al paradisului ar putea s-o aiba. Vezi tu, oare, cum imi imaginez ca simt tot ceea ce nu pot sa vad? Acest foc...il simt prin tine. Tu esti cel care ma face sa simt tot ceea ce mi-as dori sa simt. Tu esti tot ceea ce am nevoie...tot ceea ce imi doresc. Daca lumea mea ar fi compusa dintr-un singur cuvant acela ar fi format din doua litere si mi-ar ajunge : "tu"...