Tu ai un anotimp in suflet si dragostea-n priviri...

O seara linistita de iarna. Ii puteam simti tacerea placuta, relaxanta pe drumul spre casa. Desi pardesiul negru, lung era destul de subtire pe o vreme ca asta, iar rochia si mai usoara de pe dedesubt abia imi atingea pielea, nu puteam simti frigul. Mainile invelite in manusi erau indesate pana la incheieturi in buzunare, iar geanta se clatina usor, in ritmul pasilor, lipindu-se la fiecare miscare de piciorul drept. Mergeam repede, rasufland usor in fularul gros, dupa ceilalti trecatori. Trotuarul ingust era innegrit de noapte, iar zapada lasase o boare umeda prin aer, zburand de prin tufisurile de langa gard. Cizmele mele lasau zgomote surde in noapte, aducandu-mi un zambet pe buze si o stare placuta de siguranta la amintirea pe care aceste sunete mi-o evocau.

Umbra mea neagra era singura care se mai plimba pe trotuarul intunecat al gangului, iar eu puteam simti frica tremurandu-mi usor in vene, urcandu-mi-se pe sira spinarii si in incheieturi. Acolo sangele fierbea usor, iar pulsul crestea innebunit. Era frig...cum se face ca tocmai acum il simteam? Erau doua umbre pe gard, dar o singura persoana. Intorceam capul - nimeni in spate. Priveam peste tot si nu vedeam nimic. Era mult prea intunecat. Apoi ai aparut brusc, in departare, invaluit intr-un fum dens de tigara, sprijinit neglijent de gard. M-am oprit brusc. Cine erai? Erai tu? Tu erai, nu-i asa? Am avut toata ziua senzatia ca ma urmaresti, ca vei veni, ca ma vei intampina surazand si, imbratisandu-ma, imi vei sopti pe buze ceea ce numai tu stii sa soptesti. Este ziua ta azi, imi soptesti ca ai venit pentru mine - s-o petrecem impreuna. Ca sunt singurul cadou ce ti se potriveste si de care ai nevoie. Ca totul s-a sfarsit si a inceput aici, din nou....in frig, in noapte, in iarna. Imbratisarea ta e caldura, iubirea ti-e lumina, iar inima iti e umpluta de parfum cald, proaspat de primavara.... Tu ai un anotimp in suflet si dragostea-n priviri, iar eu as da orice sa ti le fur pe amandoua si sa ti le dau inapoi iar si iar.


Nu stiu daca erai tu sau altcineva, caci m-am intors pe calcaie si la prima cotitura am luat-o la fuga. Am alergat ca o nebuna prin noapte, cu faldurile negre zburandu-mi pe picioare si cu lacrimile reci coborandu-mi pe obraji. Degeaba. A trecut inca o zi.