Cap. 10 - Prezentarile

- S-a intamplat ceva aseara?intreba Ro. cu o voce sovaielnica.
Stiam eu ca nu e sanatoasa la cap.
- In afara faptului ca ai ajuns in patul meu, nimic.
Ro. il privi speriata.
Vad ca inca mai stie ce e ala dublu inteles.
- Nu in sensul ala. Te-am adus aici si ai adormit. Acolo, zise James facand un semn evaziv cu mana catre asternuturile ravasite de pe pat.
Ea facu un gest de usurare, aruncandu-si patura intr-o parte si sarind din pat bine dispusa:
-Ei bine, atunci nu vad care mai e problema.
Neah, tot nu pricepe.
-  Ah, deci nu e nimic anormal in faptul ca ti-ai petrecut noaptea aici, in patul unui necunoscut si ca, aparent, nu-ti amintesti nimic de aseara. Daca te minteam?
James gesticula furios.
Ro. ridica din umeri nepasatoare:
-Am incredere in tine. De ce m-ai minti? In plus, nu pari genul care ar face-o. Dovada furia ta de adineauri. Daca intr-adevar ai fi capabil sa profiti de o straina vulnerabila intr-o seara de iarna nu te-ai arata atat de deranjat de prezenta ei in apartamentul tau de dimineata. Dimpotriva, ai continua ce ai inceput aseara.
In timp ce ciripea vesela si increzatoare, Ro. isi punea sosetele uscate si isi lega sireturile adidasilor imbibati de apa.
James o privea contrariat.
Cine naiba se crede? Si oricum, cine e ciudata asta?
- Auzi, domnisoara...
Ro. ii zambi de jos amuzata ridicandu-si usor colturile gurii de sub o claie satena de par:
-Rose.
-Rose, ai putea sa-mi explici cine esti si ce e cu tine?
Fata isi trase jacheta pe ea si incepu sa cheme o pisica ("pis","pis").
Acum se face ca nu ma aude?
- Acum ma ignori? Sa-ti amintesc ca esti la mine acasa? Si ce e cu pisica asta pe care o tot chemi, nu am animale aici! izbucni James.
Ca pentru a-i face in ciuda, o pisica cenusie tarcata isi facu aparitia de sub pat, intinzandu-se lenesa la picioarele lui Rose. Ea o lua in brate si-si trecu rucsacul vechi pe dupa umeri.
- Nu am ce sa iti explic. Am plecat, nu mai te enerva asa. Peste cateva clipe va fi ca si cum nici nu as fi trecut pe aici. Desi...
-Desi?
James era frustrat de comportamentul ei, asta o vedea limpede pana si ea, dar avea asa o placere sa il enerveze pe barbatul asta...
- Desi pun pariu ca o sa-ti amintesti de mine. Diseara, cand te vei intoarce de la serviciu, te vei dezbraca posomorat. Apoi iti vei face un dus, te vei plictisi. Vei deschide probabil laptopul si vei tasta vreun cuvant legat de munca pe acolo, dar te vei plictisi din nou. Te vei duce la geam si vei blestema zilele astea cenusii, dand cu piciorul de scaunul ala de acolo. Desigur, apoi il vei injura pentru ca te doare. Si, intr-un final...
James o asculta neincrezator cu o spranceana ridicata ironic deasupra ochilor sai negri.
Ro. se apropie incet de el si il privi cateva clipe fara sa spuna nimic. Avea o privire profunda, ca si cum ar fi incercat sa caute ceva in adancul ochilor lui. Apoi isi pleca brusc privirea, ca si cum s-ar fi speriat de ce a vazut acolo.
-Si intr-un final? o indemna el enervat sa continue.
-Intr-un final te vei gandi la ciudata de azi-noapte. La revedere!
Se duse intr-un mers linistit, agale si arogant in mod deliberat catre usa, semanand cu o felina. Ca cea de pe umarul ei. Amandoua ii aruncara o privire strengareasca din prag.
-Multumesc, zise ea simplu.
-Da, sigur...Sa fii sanatoasa!facu el sarcastic.

Usa se inchise cu un clinchet, iar in incapere se facu o liniste de mormant. Exceptand, desigur, injuratura lui James care cazu ca un glont peste cateva secunde.