Ma ridic incet spre tine
Cu miscari fluide
Si-intr-un fel aparte, languros
Iti ating chipul frumos.
Dezgolit, imbratisat
Pe cearsaful alb culcat
Te-ncordezi usor de teama
Vocea ta calda ma cheama.
Ma intrebi ingrijorat
Ce ti s-a intamplat
Pe umeri doua curbe ti s-au format
Le ating conturul alb, zimtat -
- Dragule, te-ai transformat!
Ca si mine, intr-o noapte
Ai prins aripi moi de lapte.
Conturul iti va prinde forma
Trupul ti se va obisnui
Lasa-ti ochii sa adoarma
Cu aripile te voi inveli.
Sau sa zburati, amandoi, departe, aproape de nori.
RăspundețiȘtergerefrumoasa poezia:X
RăspundețiȘtergereimi place:):)
foarte frumoasa poezie .. imi place foarte mult ca esti pasionatade parfumuri mai ales de Chanel si ai gusturi ca ale mele !
RăspundețiȘtergereSuperb ,dragostea ne transforma si ne face sa zburam ,dar trebuie sa fim constienti ca aripile se pot rupe si atunci trebuie sa avem o parasuta de salvare.
RăspundețiȘtergereღCiocolatika: mi-ai ghicit gandurile :)
RăspundețiȘtergereღWilted black rose: imi pare bine :X
ღ Iris: ma bucur ca-ti place poezia si parfumul meu ;)
ღAzucena: Si unde am ateriza dupa aceea cu parasuta de salvare? Intr-un teritoriu strain si rece? Mai bine nu ni s-ar rupe aripile si am fi atentionati inainte ca asta sa se intample, ca sa plecam cat mai departe...