Le vad insirateCa pe niste barci
Purtand soapte parfumate
Si-ale pielii mele marci.
Impregnate-n coaja colorata
Si-n miezul dulce
Picurat pe-un strat subtire ca de vata
Ce-o mireasma imi aduce.
Inca mai poarta caldura
Degetelor mele
Inca mai sufera ruptura
Ce le desparte intre ele
Inca mai simt taisul
Unghiilor mele
Ce le-a crestat trupul
Si le-a lasat cicatrici
De-a lungul pielii in urme mici.
Acum se bronzeaza
Pe calorifer, in fum
Iar pe degete mi-au lasat parfum.
Iubesc portocalele :D
RăspundețiȘtergereFrumoasa poezia:)
ce sincronizare, tocmai mananc o portocala :))
RăspundețiȘtergereMirosul tău ce seamănă a coji de portocale...
RăspundețiȘtergereeu asociez portocalelor melodia Andei Calugareanu...Intr-o zi mi-ai daruit/o portocala/Eram doi copii si-aveam/o portocala... :)
RăspundețiȘtergere#Seninle olmak istiyorum: Acum ca stiu ce inseamna numele tau, as putea sa-ti raspund traducandu-l in romana, caci asa urmaresc cu greu literele astea ciudate. Oare in ce limba e?
RăspundețiȘtergereSi eu iubesc portocalele. Iarna asta ele sunt fructele cele mai apropiate sufletului meu.
#Nymphetamine: ;)pofta buna!
#Patratzel86: ..."Plimbarile prin parc/ Sub cerul argintiu..." De-aici mi-a venit ideea. Ma plimbam pe strada si mi-a venit pofta sa scriu o poezie despre portocale.
#Otilia: Ce dulce si copilaresc e acest cantec! :)
Da,Rosaline, poti..
RăspundețiȘtergereCojile de portocale aduc amintiri frumoase :)
RăspundețiȘtergereCat de superb este sa poti scrie un poem magnific despre un lucru atat de neinsemnat...Tu poti:]
RăspundețiȘtergere