poem aiuristic

O sa va rog sa ma scuzati. Astazi nu pot sa gandesc decat disparat.

Sunt in camera de sus
Te aud vorbind
Sunetul asta e muzica ce-mi canta in fiecare dimineata.
Dimineata, cand imi umezesc mainile
Si-mi privesc degetele stropite
Imi par asa subtiri si liniate
Legate ca in niste noduri fragile
Gata sa se desfaca la cea mai mica atingere.
Imi place sa cred ca pot sa fiu asa puternica
Incat sa nu fac niciodata ce spui

Nu te mai aud
Nu te ascult.

*

Uite- ochii-mi sunt doua gauri negre
Te asteapta sa te pierzi in ele
Pentru totdeauna.

*

Daca iubirea ta imi curge printre degete
Precum apa de aici
Nu o s-o las sa se piarda
O s-o evapor si o s-o pastrez in aer
Prin caldura mea.
O sa o las si sa ma sufoce daca trebuie
O sa inchid geamurile
Si o sa mor aici.

*
Nu esti mai mult decat un fir
Innodat in fiinta mea.

Te ridici din spuma de mare
Si o vad cum ti se rasuceste pe corp
In dantela alba, parfumata.

Sirop dulce curge din copaci
Vreau cu el sa mi te-mbraci
Sa te gust,
Sa te simt dulce.

Zorii
Calca pe umbre
Dimineata, la rasarit
Mi te gonesc, inger drag
Dar tu mai ramai dulce
Pentru inca un sarut rece.

Ti-ai agatat aripile in cuier
Si te-ai sters pe prag de praful de pe nori
Stii doar cat de curat e la mine in casa
Nu ai vrea sa strici nimic
Nu ai vrea sa se observe
Ca ai trecut pe aici.
Doar trupul meu iti mai poarta amprentele
Si urmele vinovate
Dar nu as avea cui sa ii dovedesc
Vreau sa le pastrez doar pentru mine.


Cand se deseneaza primele linii de lumina
Pe pervazul innegrit de noapte
Iti desfaci pleoapele pufoase
Ca la un semnal.
Iar eu ma trezesc odata cu tine
Ca si cum ochii tai ar fi legati de ai mei
Obisnuiti sa se deschida
Toti patru impreuna.
Mana mi te trage inapoi
Iar palmele-mi se strang in jurul mijlocului tau
Nu vor sa mi te lase sa pleci.

Sus, pe colturi de stele, urcand catre luna
Mai arunci o privire inapoi
Nu o face, dragul meu, fii atent
S-ar putea sa aluneci
Sau sa te zgarii in ascutis de stele
N-as vrea sa-mi inrosesti cearsaful dupa aceea.