Puls

Te-as recunoaste oriunde dupa mirosul de cafea al pielii tale. Ma surprinde de fiecare data izul profund, placut si linistitor ca o urare de noapte buna. As adormi de fiecare data in parul tau. Are tenta săpunului tău de dimineața sau a parfumului vechi cu care-ți umezești ușor încheieturile? Nu aș putea să spun niciodată...Pe pielea ta capătă o mireasmă aparte, dulce dar înțepătoare, vagă dar atât de tare când îmi las capul în despicătura gâtului tău încât amețesc ușor cu buzele întredeschise. Vinișoarele albastre se urmăresc pulsând frenetic sub pânza creolă, arzând în tine sângele prefăcut în spumă. Îți privesc pieptul ridicându-se în mișcări neregulate, agitându-se într-un spasm al trupului bolnav, sufocat de durere. Sub pleoapele fine ca două petale se rotesc pupilele dilatate, într-un coșmar al nopții de îngheț. Ți-e frig, dar arzi, pielea ta respiră o mireasmă mai puternică decât oricând, iar trupul pare să emane vapori de cristale dintr-o făptură ce pare înecată în propria simțire. Pe umărul tău s-a așezat crispată o rază albă de lună, tăind printr-o linie prelungă pieptu-ți zbuciumat. Corpul tău mereu se oprește ca la o comandă, spasmele înceteză, pieptul coboară încet încet sub cearșaf, lăsându-te ca pe o stană de piatră încremenită pe pat. În camera ta nu plutește decât respirația moale a somnului. Acolo adoarme mereu o rază de lumină, dezlegând un nor de parfum, o boabă neagră de cafea lângă ureche...