Am avut cel mai ciudat vis. Se făcea că totul se tranformase deodată în alb, că nu era durere, nici întuneric, că ochii mi se vindecau de lacrimi în nuanța liniștitoare, hrănindu-se cu bucăți de alb. Avea gust de turtă dulce ca în visele unei copilării timpurii, iar zahărul pudrat arăta exact ca atunci. Era ca o întoarcere în timp, către amintirile frumoase, și o privire în viitor, către vremuri mai bune. Era o idee de rai, o veșnicie de frumusețe și fericire. Albul era liniștitor, nu mă durea...Ochii puteau privi nuanța strălucind pură, plăcut. Era ca un cântec senin, cel mai frumos cântec de leagăn înainte de a adormi la loc.
poate cel mai frumos vis.. foarte frumos!!
RăspundețiȘtergere