marți, 10 aprilie 2012

Niste versuri mai vechi...

Îmi vad ochii si plang
imi vad buzele si rad
imi vad trupul si tremur
e mort de mult,
infectat cu ura.
Iti vad ochii si cred,
iti vad buzele si simt,
iti vad trupul si tremur
e viu de acum,
si plin de caldura.

10 comentarii:

  1. Minunat! E probabil greu sa faci un poem de genul acesta sa sune bine. E atat de natural, si deloc fortat! Chiar imi place. ^__^

    Iubirea ne seaca trupurile de realitate si le infunda cu reverie pura. Nu mai conteaza nimic. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumos :x . Rosaline - scrii minunat...
    De fiecare data ma lasi fara cuvinte . Meriti toate cuvintele si gandurile nostre bune .

    Sa ai o zi minunata !

    RăspundețiȘtergere
  3. pe cat de morbida e la inceput, pe atat de optimista devine in final

    RăspundețiȘtergere
  4. putine versuri, tone de vibratii...

    RăspundețiȘtergere
  5. Trup mort din cauza infectarii cu ura??

    Vad deja o lume moarta...poate prea multa...

    RăspundețiȘtergere
  6. De ce ura?!
    O fiinta asa pura ca tine ce ar putea sa-i infecteze sufletul....?

    Un anonim fidel aproape de tine

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Abia acum ti-am citit mesajul. Ma consideri pura? Dar chiar si fiintele pure sufera si, in suferinta lor, ajung uneori pana la ura...oricat ar vrea sa nu se intample asta.
      Nu te cunosc, mai ales daca nu ti-ai scris numele, si nu stiu daca tu ma cunosti. Dar ai o parere frumoasa despre mine, poate prea frumoasa. Iti multumesc pentru ganduri, anonimule. :)

      Ștergere