Complex floral

O durere crunta o incerca in ultima vreme, iar in ea parea ca se zbate un ghem, un nod care se zbatea sa se desfaca si sa iasa la suprafata. Ca un miez alb, crud si adanc increstat in trupul ei, acoperit de coaja, care incepuse sa se dezvolte la inceput incet in interior, abia simtit in junghiuri si pulsiuni dureroase la incheieturile verzi, iar acum puternic si hotarat, facandu-si drum prin pori, prin piele, catre aer.
Cel mai adesea durerea aparea in mijlocul zilei, cand statea intinsa la soare, iar caldura era atat de inabusitoare si totusi incredibil de placuta, dandu-i fiori stranii, cruzi de placere in fibrele-i inundate cu sange fierbinte; sau in zilele cu ploaie cand vremea o prindea fara umbrela pe strazile lungi si pustii, intunecate de norii grei ce pogorau asupra ei picaturi grele de apa. Ajungea serile acasa, innebunita de convulsii si scarsnind din dinti de durere, si-si cauta cu aviditate semnele pe brate, pe picioare, pe gat...
Erau acolo - pielite albe inflorite langa unghii, vene ingrosate de seva verde pe sub piele, in spatele genunchilor, fire de par incoltite de-a lungul intregului trup, pupile dilatate curios in irisii verzi ca de floare...