marți, 17 aprilie 2012

Tirada inocentilor II


“Voiosia fetei il smulse pe S. din gandurile lui, si amandoi uitara totul, in afara clipei pe care o traiau.
-Si de ce ma iubesti? Il intreba ea, privind, visatoare, o pasare in zbor.
-Nu stiu, raspunse el intr-o doara.
-Ba da, stii, cum sa nu stii, starui ea.
-Poate pentru ochii tai.
-Si cum sunt ochii mei?Vezi sa nu-mi dai un raspuns in doi peri, ca ma supar. Cum sunt ochii mei?
-Ce-as putea sa-ti spun? Sunt destui de frumosi.
-Hai, S., nu-mi umbla cu de-astea! De ce ma iubesti?
-Poate pentru gura ta.
-Si cum e gura mea?
-Cum sa zic, o gura acceptabila…
-Ei, asta nu-I prea incurajator!
-Un botisor dragut, cu buze dulci, dar, de fapt, o gura ca toate gurile.
-Lasa scornelile astea! Hai, S., fii baiat de treaba…Ei…de ce ma iubesti?
-Poate pentru gatul si parul tau, desi n-as putea sa jur… sau, poate, pentru sangele tau lennes, care nu face altceva decat sa ti se scurga din obraji si sa suie iar la loc; dar n-as putea sa jur. Sau pentru mainile si bratele tale, are pun in umbra bratele oricui; sau pentru picioarele tale, care se framanta pe sub rochie ca niste soricei; sau pentru glasul tau, care are un ton atat de dulce si de delicat. Dar n-as putea chiar sa jur.
-A, e dragut ce spui, dar nu-mi pasa de dragostea ta daca iti da o imagine atat de searbada despre mine, daca nu stii sigur pentru ce ma iubesti si daca poti judeca cu atata raceala. Nu pricepi, S., eu vreau sa stiu cum iti paream eu – si, spunand asta, chicoti pe infundate si-I arunca o privire sagalnica – cand iti ziceai : “De domnisoara asta precis ma-ndragostesc!”
-In viata mea n-am spus asa ceva.
-Ei, atunci cand ti-ai spus: “Cred ca niciodata n-o voi iubi pe aceasta domnisoara!”
-Nici asa n-am spus.
-Atunci ai spus: “Cred ca mi-e dat s-o iubesc pe domnisoara asta!”
-Nu, ceva mult mai nelamurit… adica nu chiar atat de limpede.
-Spune-mi, hai, spune-mi!
-Mi-am zis ca daca te iubesc cu adevarat, nu mi-e ingaduit sa ma gandesc la tine.
-Ah, acum chiar ca nu mai pricep! Nu poate omul sa scoata nimic de la tine! Sa stii ca n-am sa te mai rog niciodata, auzi, niciodata, sa-mi spui ce-I in sufletul tau si de ce ma iubesti.
-Calau gingas, ce rost au toate astea? Un singur lucru pot sa-ti spun, un lucru foarte simplu. Era o vreme cand nu te cunosteam si nu te iubeam. Acum te-am cunoscut si te iubesc. Asta ti-e de ajuns?”

("Doi ochi albastri" - Thomas Hardy)

4 comentarii:

  1. ce chestie.. am si eu o postare asemanantoare :))

    http://nymphtamine.blogspot.com/2011/04/dialog.html

    RăspundețiȘtergere