Nu am cum sa ma dezindragostesc de tine.

Odata ce incepi sa iubesti pe cineva, nu ai cum sa te dezinveti de acea iubire. Nu ai cum sa nu mai iubesti. Tot acel sentiment intra inauntrul tau si nu are cum sa mai iasa de acolo. Pe unde sa o faca, pana la urma, doamne ?! – pe gura, prin transpiratie – poate prin palme, asa ar fi cel mai interesant, atunci cand atingem alti si alti oameni si pielea noastra se indragosteste de a lor, mereu de alta si de alta, caci suntem fiinte vii si, in consecinta, create pentru a interactiona cu alte fiinte vii, pentru a le privi, a le atinge, gusta... si in cele din urma – de ce nu – de a dezvolta sentimente pentru acel gust... sentimente placute. 

Da. Nu te iubesc numai pe tine. Nu am cum nici sa nu te mai iubesc. Deci poti sta linistit, caci sentimentele mele nu au sa te paraseasca niciodata.

Da. Placute. Nu ma fac responsabila de placerile mele nevinovate. Pana la urma sunt majora, celibatara si libera sa fac ce vreau.

Hm. Te intrebi ce este in capul meu oare. Iti spun eu ce este. Este o groaza de apa acolo. Doar apa. Apa, da. Si in ea inoata, uneori se scufunda si poate chiar se inneaca partile din mine cele mai profunde, caci gandurile mele nu se simt bine decat traversand lichid de sentiment... nu pot trai in nesentiment. Nu pot sa respire pe uscat si nici sa se hraneasca fara iubire. Daca nu au, intra in greva. Vrei sa imi intre sufletul in greva de foame ? Vrei sa moara ?...

Nu am sa te neiubesc, stai linistit. Nu am sa ma desprind de tine niciodata, nici de ceilalti, nici de ea, nici de el, nici de tine cel de colo, nici ... tu - ala de colo, nu te mai prosti!...
Odata desenate, fiintele se impregneaza in mine ca bucati de puzzle pe o harta infinita in timp si in spatiu... Pentru ca inima umana este intr-adevar infinita. Ea nu poate uita, dar poate uri... Da, poate uri... Cine a zis ca ura nu este un fel de iubire si ea ? Iti spun ca nu am sa te las niciodata in neiubire, in nesimtire... Dar cine a zis ca iubirea mea va fi una frumoasa? Ai grija sa nu ma superi, dara...

Si pana atunci... Sunt aici. Nu-i asa ? Si chiar daca nu sunt, gandurile mele raman. Odata desprinse din minte, ele raman agatate de subiectul lor, de tine si de tine... si de tine, agatate in firele de par si multumindu-se chiar si numai sa respire, zi si noapte, somn, nesomn, langa pielea calda a capului tau. Pana cand am sa intorc, candva, sa le mai simt... sa le mai gust, sa le mai inhalez aroma, atunci cand o sa imi reapropii buzele de ale tale si tu o sa mai auzi, poate, aceleasi cuvinte pe care, ca un prostut ce esti, vrei sa crezi ca le uiti...sau ca, doamne fereste, le uit eu - ...

...te iubesc.