"Obiceiurile malietelor, se gandi J. . Cine le va studia? Cine le va putea descrie? Ar trebui o carte mare, pe hartie lucioasa ilustrata cu aquaforte in culori, rezultat al muncii febrile a celor mai buni savanti animalieri ai nostri. Maliete, maliete, de ce nu va studiaza nimeni obiceiurile? Dar vai! Cine a putut vreodata sa prinda o astfel de pasare, maliete de culoarea funinginii, cu pieptul rosu, cu ochiul de luna, cu tipete usoare de soricei. Maliete care muriti imediat cum atinge degetul cuiva, chiar foarte usor, penele voastre imposibil de atins, care muriti din orice, pentru ca va priveste cineva prea lung, pentru ca rade privindu-va, pentru ca se intoarce cu spatele sau isi ridica palaria, pentru ca noaptea se lasa asteptata, fiindca se face seara prea devreme. Maliete subtile si tandre, a caror inima ocupa, in interior, tot locul in care, la alte animale, se afla numai banale organe interne.
Pentru ca oamenii nu le vad pe maliete asa cum le vad eu, isi zise, si poate ca nici eu nu le vad deloc asa cum spun, dar, in orice caz, un lucru e sigur: daca nu vezi malietele, trebuie macar sa te prefaci ca le vezi. De altfel, sunt atat de vizibile incat ar fi ridicol sa nu le vezi."
(Boris Vian - "Smulgatorul de inimi")
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu