Dragostea creste invers din mine

Numai daca as putea sa-ti arat cum/ cat te iubesc.
Dar dragostea creste din mine invers, vezi tu. Radacinile-i cresc pe la suprafata, iar tulpinile-i groase isi fac drum pe gatul sufocat de atata emotie, sadind si resadind inauntrul si in afara mea sentimente si declaratii de dragoste pentru iubitul meu nestiutor. Fiecare floare e un sarut... un sarut nedaruit. Si frunzele-mi moi sunt curbate in asa fel, intinse dupa forma trupului tau, cu fiecare miscare, tanjind dupa o mangaiere si incremenite asa – marturii in carne pentru fiecare dintre ele, neprimita si omorata inainte sa se implineasca... 

Iubirea creste invers din mine. Mai intai frumoasa, mai intai in mine – apoi in afara si transformata ... in ceva urat si tot mai putrezit, pe fiecare secunda de "ne-iubire" traita - numarata incet si sacadat inauntrul ei, precum bataile grele de pian cazute inauntrul inimii mele, trosnind in cate o forma nenaturala de materie de fiecare data - maracini. Tot mai intinse, tot mai departe de mine, infectand tot pamantul asta cu durerea resimtita de ea. Dand inapoi ce nu a primit niciodata de altfel... pentru totdeauna... In felul ei. Atat de diferit de o iubire ... o iubire lumeasca.

Ci inversa. Asa cum este toata lumea mea de altfel...