De la căldură îți curge apă deasupra gurii, acolo unde se formează mustață. E aproape insuportabil zilele astea. Când ajung acasă îmi vine să îmi tai părul. Și degetele. Mereu mă gândesc să mai tai ceva din mine. Niciodată nu e suficient. Tot ce arunc se întoarce înapoi. Bretonul. Unghiile. Voma. Lacrimile. Și coșmarurile pe care le arunc la veceu alături de tot restul. Ai crezut că ai lăsat numai resturi în mine. Dar acum ceva nou se formează înapoi acolo unde te vărs în fiecare zi. Și de fiecare dată când îmi permit să mă gândesc umplu toaleta de sânge. Și miroase urât. Tot ce vine de la tine. Tot ce e dedesubt. Tot ce arunc. Tot ce e mizerie. Ești tu. Și nu o să înceteze niciodată să-mi fie scârbă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu