joi, 27 ianuarie 2011

Camerele I

Ar trebui sa ma plimb in fiecare camera 
Cu cate un caiet
Altfel n-as putea surprinde, dara 
Fiecare moment complet.

Am sa-ncep cu baia
Caci acolo, in sunetul apei
Ma simt in elementul meu
Intorcand in minte foaia
Scrijelita-n versuri negre
Creionate-n gand mereu.

Dac-ar fi sa le-adun pe toate 
Sa le scriu, nu mi-ar ajunge-o noapte
Si o zi, in lumina alba
Si in zgomotul surd de neon
Caruia sa se opreasca nu poti sa-i ceri.

Dac-as sta sa ma gandesc la sunet
L-as asemana cantului strident de greieri
Devenit zgomot de fundal odinioara
In serile calde de vara.

Este sunetul noptilor noastre
De pe cand, lungiti pe iarba
Visam la alte astre
Si lasam ca intunericul
Conturul trupurilor sa ni-l soarba.


Aici - acasa - 
In bai-albastra
Nu mai e nici fosnetul, nici cantecul
Unei nopti negre de vara.
Mi-a ramas doar o iluzie si sunetul
Strident al neonului ce se repeta iara, iara...

3 comentarii:

  1. Exceptional! M-ai prins in cuvintele tale, foarte frumos!
    Baia, prin cuvantul si utilizarea ei, inseamna relaxare. Sunt frumoase amintirile...

    RăspundețiȘtergere
  2. @Nymphetamine: Mereu, mereu cu cate o urma de regret la final...:) Ah, ce sa fac? Asta simt. Regrete.
    @Tlaloc: Ma bucur ca "te-au prins" cuvintele mele :). Asta am si vrut sa exprim prin aceasta camera - relaxare, liniste...Dar mereu exista cate un zgomot si - cu cat e mai multa liniste - cu atat iti atrage si mai mult atentia. Si aici intervin amintirile...

    RăspundețiȘtergere